Sub soarele greu al reflectoarelor, sufletele sunt scoase la bronzat,
să se facă frumoase.
să se facă frumoase.
Eu cred că Violeta Totir şi Dragoş Huluba sunt nebuni şi sadici.
Ce naiba i-a apucat să ne injecteze în ochi şi urechi atâta emoţie?
Ce naiba i-a apucat să ne injecteze în ochi şi urechi atâta emoţie?
Când intrăm în sevraj, ce mai luăm? Ce ne facem atunci când ne vine
iarăşi chef să tragem pe nas nişte cultură?
iarăşi chef să tragem pe nas nişte cultură?
Teatru total, deşi fără cuvinte.
Vorbesc destul ocheadele, încheieturile mâinilor
Şi spun mai mult decât 1.000.000 de verbe.
"Rencontres" mi-a amintit de "Toujours l'amour", cu Dan Puric şi
Carmen Ungureanu, spectacol pe care l-am devorat stând pe jos, iarna, pe
scândura rece dintr-o sală neîncălzită.
Dar ce mai conta atunci că aveam curul ca o copcă;
sufletul era atât de cald încât puteai prăji în grăsimea lui o armată de cârnaţi.
sufletul era atât de cald încât puteai prăji în grăsimea lui o armată de cârnaţi.
În “Rencontres”, tensiunile sexuale plutesc în aerul care râde.
½ mujer, ½ hombre se întregesc ba la zoo, ba la restaurant, la aeroport, în Evul Mediu sau la concert. Mereu alte personaje, mereu în prag de ceartă sau îndrăgostire.
½ mujer, ½ hombre se întregesc ba la zoo, ba la restaurant, la aeroport, în Evul Mediu sau la concert. Mereu alte personaje, mereu în prag de ceartă sau îndrăgostire.
O piesă cu un incredibil umor, care rupe clişeele în bucăţi.
Inteligenţa actorilor te ia prin surprindere.
Inteligenţa actorilor te ia prin surprindere.
Totir şi Huluba, într-un spectacol gândit, montat şi jucat chiar de ei,
îşi trec personajele chiar şi prin momentele fierbinţi
din istoria cinematografiei:Casablanca
Delirul publicului e în toi.
îşi trec personajele chiar şi prin momentele fierbinţi
din istoria cinematografiei:
Delirul publicului e în toi.
Loc de pelerinaj: Centrul Cultural European, Sala Rapsodia,
Str. Lipscani, nr. 53, telefon 315.89.80.
Str. Lipscani, nr. 53, telefon 315.89.80.
Clădirea e împărţită cu Teatrul de Revistă, dar opt ani de acum înainte
a fost concesionată trupei lui Dan Puric, PassePartout DP.
Am auzit că vor reveni aici Made inRomania
a fost concesionată trupei lui Dan Puric, PassePartout DP.
Am auzit că vor reveni aici Made in
deja mi-e foame să-i mai văd o dată.
Un mic moment cu Dragoş, filmat stângaci, aici.
8 comentarii:
verbi,
fratele meu, mi-ai facut si mie o pofta de pantomima de nici nu-ti poti inchipui!
spune-mi cand mai iei si pe mine! numai asta mai vreau sa aud azi!
cand eram mai mic, mult mai mic, ma indragostise, subit de dan puric. era prima lui piesa de pantomima jucata la tnb, sala atelier, cred ca m-am dus 3 saptamani la rand. nu ma mai saturam de el... stiam piesa pe de rost, dar nu conta.
spune-mi, asadar,
cand si unde ne vedem. cumpar eu biletele. cate vrei...
vezi?
stii sa prezinti frumos un spectacol.
de aia zic ca esti genial :)
Nu imi permit sa-l contrazic pe Pantacruel.
de ce dede?
ce e cu tine?
asa de brusc? atat de tanar...
Pantacruele nu vreau sa ma pun rau cu sindicatul.
Iar Verbiaj merita aprecierile.
Chapeau, abia astept sa vad ce povestesti. Mai ales ca tocmai vin de la Idolul si Ion Anapoda, in care Puric m-a uns cu zambet pe toate coardele sufletului, cele dulci si cele amare. Puric a mantuit asta seara o particica din anapodele care sunt de cand ma stiu dincolo de toate mastile, m-a cernut tumultuos sau induiosator prin toate micile enorme detalii, semn-ificative, care tes jocul splendidului Puric (asta e, un mare pictor al detaliului fiecarei miscari, mimici, vorbe sau taceri, chiar si tacut, cu o haina aruncata pe cap, tot vibreaza imprejur) si mi-a reamintit ce dor imi era de onestitatea lui splendida, si ca probabil nu m-oi vindeca niciodata de anapodismele mele naive si autoflagelatoare.
Anapodele puricean are sufletul nu pe masa - ci sus ca pe-un stindard, daruieste din sine pana nu mai are ce, are simtul onoarei si al prieteniei ca ultimul naiv, se infurie ca eriniile si injura ca un rege mandru (hahalera lui cum rezoneaza cu "secatura" mea!..), dar revine invariabil la starea de om "ca painea lui Dumnezeu" - singura stare umana care poate face minuni imprejur. Si le face.
(si Ileana Stana Ionescu e savuroasa, are inca multa vitalitate si forta de semnificare. Si o arta de a citi in cafea de te face sa rogi cerul sa nu pici pe mana unei asemenea muieri :))
Ceea ce iese din mainile, vocea, privirea, gandul lui Puric (nume predestinat, cred, prin oglindire inversa) e terapie curata, reamintirea unor lucruri aiurea si anapoda care tin de o (prea des uitat) normalitate a sufletului. Mi-ai completat frumos terapia din asta seara, multumesc, V.
Panta, deja esti pe jumatate la spectacol pentru ca tocmai ai citit ce am scris. pretul biletelor e mai putin important, ceea ce ramane dupa nu are pret. i-am vazut pe acesti doi actori jucand cu o placere debordanta. rar mai vezi asa ceva iesind pe scena, o asemenea "nebunie" artistica. du-te la piesa, ia-ti prietenii, ia-l pe dede, ia-ti nevasta si daca ti-a fost dor sa aplauzi cu adevarat, atunci dorul asta a luat sfarsit.
dede, poti sa-l contrazici pe panta, pentru ca stiu ca nu tot ce spune el despre mine e adevarat :)
aky, am trecut si eu prin ce ai trecut tu. am vazut idolul si ion anapoda, un teatru clasic atat de proaspat. un text lucid si fermecator, deloc greoi sau pedant. despre iubire. despre aventura. despre oameni cu un suflet naiv si splendid. o piesa medicament, exclus siropoasa care te face sa pleci din sala mai usor si mai impacat decat ai intrat. inca un spectacol la care trebuie sa-i trimitem impreuna pe prietenii nostri dragi.
Piesa medicament - Amin, domnule confrate-intru-anapoda-ul-puricean-si-poate-chiar-si-cotidian, daca permiti. Iubirea naiva, daruirea splendida.. sa-ti trimiti prietenii dragi la asemenea piese e un dar superb.
Dupa Toujours L'Amour, am devenit un fan neconditionat al lui Puric si a "miscarii" sale. Plus ca il stiu chiar de la incepututri cind era stagiar si venea cu lucruri noi si inedite in vremurile acelea. Am trecut spectacolul la prioritati. Multumesc de cronica!
Trimiteți un comentariu