vineri, octombrie 19, 2007

Dar seara e şi mai frumoasă.

Cel mai bun prieten al meu îmi trânteşte din senin
nişte cuvinte în inimă.

"Îmi place blogul", îmi spune.

"De ce?" îl întreb.
"Se simte sufletul. Eşti cald. Îmi place asta".
"Mă ştii".
"Da"...
"Sunt debonar".

3 comentarii:

piatra fara nume spunea...

meriti un zambet pentru asta :)

verbiaj. spunea...

nu strica niciodata un zambet la casa omului.

runbaby spunea...

meriti chiar doua :) :)