Dar încă mai am puţin timp.
Timp să demasc toamna. S-o fac de râs.
Pentru că-ţi vine să râzi şi să te bucuri chiar şi de ploaie,
când simţi că-ţi umple sufletul.
Cea de acum este dintr-un tablou sau mai multe.
Toamna din oraş are o stranie aroganţă a perfecţiunii.
Dar şi pe înfumuraţi poţi să-i iubeşti, cu neterminată lăcomie.
Sufletul rus a mişcat mâna unui artist. Leonid Afremov.
Mă simt de parcă aş fi băut o vodcă, deşi nu obişnuiesc;
beţia de culori e delicat bulversantă.
Plouă. Pe străzi, cu frunze. Pe sub umbrele, cu poveşti.
Aerul e tăiat în felii mari de lumină.
youtube, live painting.
6 comentarii:
asa-s de frumoase desenele astea ca aproape egaleaza bogatia cuvintelor. aproape :)...
Cu adevarat imbatator. O toamna la fel de frumoasa iti doresc, Dle Vb.
alcoolicilor. nu va e rusine sa va imbatati cu niste cuvinte?
verbi,
puiule... :)
unde l-ai mai descoperit si pe centaurul asta, leonid afremov.
zi-mi macar in ce curent trebuie incadrat acest domn, ca nu imi dau seama.
nu sunt specialist si nu ma dau rotund. caci sunt patratos de felul meu... chiar daca am acasa toata colectia 'mari pictori', sunt pasionat de fenomen (si cel mai important ascult metallica lui dede de pe blog in timpul asta!) :) -
dar pe leonid nu am habar de unde sa-l iau.
lumineaza-ma tu verbi cu verbul tau tomnatec, de privighetor, rogu-te.
(ca mult imi mai plac picturile dansului!)
verbiaj, eu am zabovit un picutz pe banca aceea, n-am scos un cuvat, si tot am ametit.
panta, nu stiu in ce curent, dar lumina mi se pare divina. l-am gasit sarind din blog in blog, nu-l cunosteam, dar mi-am zis sa-l cunoastem impreuna.
yume, pe bancuta aia s-a asezat fericirea insasi si se bucura din te miri ce.
Trimiteți un comentariu