Trupuri moarte, cadavre de hârtie.

Cristian Tudor Popescu, în EVZ de azi (interviu).

- Bloggerii îi vor scoate din meserie pe ziarişti?

- „Nu, dar ziariştii vor fi siliţi - cei care vor face asta, nu eu - să se bloggerizeze. Nu scriu pe computer, am senzaţia că nu controlez textul, că nu sunt cuvintele mele. Eu trebuie să am trupuri moarte, cadavre pe hârtie. E ca un câmp de bătălie.

Văd cuvintele tăiate, care au trăit o clipă, dar trupul lor mort are sânge. Eu vreau să scriu în continuare cu pixul, pentru a păstra legătura cu textul. Când scriu pe computer, am impresia că încerc să mângâi o femeie cu mănuşa de box. Sentimentul cu care faci să dispară cuvintele îmi dă o senzaţie de disconfort. Cel mai teribil este să scriu cu stiloul, atunci am impresia că se scurge sângele din mine".

- „Îmi place să ascult oameni care nu au cultură, care nu sunt rafinaţi, care vorbesc de acolo, din asfaltul minţii lor şi uneori spun lucruri cutremurătoare. M-am plimbat o jumătate de oră năuc, pe malul lacului Herăstrău, după o frază auzită de la un ins care îşi bea berea, se uita în gol, nu era infectat de cultură în niciun fel. Un ghiolban perfect.

Şi acest om pronunţă la un moment dat următoarea replică: “Unul când trage să moară, altul scula i se scoală”. Formularea este bătută în diamant. M-a năucit. Dacă ar fi fost să pun în gura unui personaj, ca scriitor, replica asta, m-ar fi trecut sudori de sânge. Ce era omul ăla? Era natura care cuvânta".