Un intermezzo necesar.
M-am apucat să scriu fabulaţiile astea eterogene dintr-un impuls absolut spontan. N-am plănuit nimic, nu ştiu ce o să se întâmple, foile virtuale din viitor sunt în continuare albe şi o să fie umplute, fatalmente, cu ceva.
Consideraţi această evadare drept o descărcare de singurătate, un act masturbatoriu emoţional sau, pur şi simplu, o sfidare a convenienţelor, numită, mai simplu şi la plural, „căcaturi”.
22 de comentarii:
trebuie sa recunosc ca nu pot tine pasul cu ceea ce scrii. prea mult, dintr-un foc! mai toarna apa, ceva...pari trist sau chiar esti?
cine zice ala e.
Apocalipsa nu vine niciodata singura...
Daca apocalipsa functioneaza, atunci e bine sa nu strici ceva ce merge.
Nu va functiona numai cu o regula. Trebuie cel putin 10. Apocalipsa e putin cam birocrata, dar asta e.Nu e sfirsitul lumii.
Apocalipsa nu e ereditara.
robin, m-ai ajutat cu prima regula, da-mi si al doilea indiciu, ca sa am un punct de pornire. oricum, parca simt ca regulile imi sunt transmise de undeva, de sus. tu stai cumva la etajul 10?
apocalipsa asta e in pauza de masa sau in concediu prenatal?
poate sa fie si in pauza de inspiratie, n-am de unde sa stiu.
Nu, la 3.
Hm, m-ai pus la treaba.
"Treaba, treaba, treaba."(KV)
Sa zicem:
"Exista viata si dupa Apocalipsa?"
Eu astept sa treaca apocalipsa sa citesc ceva pe gustul meu. Mai dureaza? :P
Eu cred că ai fost atât de invidios pe Vonnegut, încât ţi-ai înscenat o comă verbală. Acum, conectat la aparatul propriului roman (să nu zici că nu ţi-a trecut asta prin cap cause I’m a cat, i read thoughts), speri ca realitatea să nu organizeze o eutanasiere teatrală.
“Memento”...cine-a omorât p(o)anta?...
Eu nu m-am plictisit de apocalipsa ta, doar de cuvânt!
eu nu sunt trist(a). as spune ca trec prin stari asemanatoare cu cele descrise de soirs in ultima "epistola". inaltari derezonabile...urmate inevitabil de ...analize micrometrice
robin, bun impulsul tau, care mi-a citit, oarecum, gandurile. imi venise o idee de insemnare care suna cam asa "au trecut 15 ani de la sfarsitul lumii si am nostalgia singuratatii. dupa 10 ani, am aflat ca mai exista oameni, ei s-au inmultit si m-au cotropit. acum traiesc iar printre ei. mi-e dor de primii zece ani, cand eram singur".
jinx, dureaza cam 10 ani, mai ai rabdare?
alina, pe cine pacalesc eu? :) si eu m-am plictisit de cuvant, il visez si noaptea. incerc sa gasesc sinonime dar nu prea sunt. ce ma fac?
anonim, tu ai si un nume? ca m-am plictisit si de numele tau: "anonim".
de ce te-ai plictisit? anonim este un nume frumos. iremediabil anonim
Verbiaj,daca te-ai plictisit de cuvint, incearca notele muzicale.
Incepe cu solfegiile.
N-am inteles niciodata, "anonim" este un nume sau un prenume?
robin, de cantat nu ma apucasem acuma...
anonim e un pseudonim, tu nu pricepi? :)
N-ai voce? Asta-i o problema, mai ales pt vecini. :)
Pricep, dar stii ca in unele cazuri pseudonimele au devenit numele legale ale persoanelor care le-au utilizat?
Bine ca nu-ti vin pe blog alonimi. :)
robin, e nasol, si eu stau la 3, s-ar putea sa fim vecini.
ar fi culmea, sa vina sa-mi comenteze verbiaj pe blog.
Nici o sansa sa fim vecini, stau la 3, dar nu in Bukarest.
ma pacalesti
verbiaj, tu nu esti verbiaj, eu fac v-ul altfel. si daca zici ca dormi in patul meu si esti eu, atunci sigur suntem vecini.
jinx, sunt cat se poate de serios cand te pacalesc.
Trimiteți un comentariu