Momentele următoare conţin o întreagă tipologie de scaune. Piesele de mobilier sunt atent discriminate narativ. Cele mai multe au fost fotografiate cu telefonul mobil, dar există şi trei imagini eternizate de un pozar, în plină maturitate a copilăriei mele.
Ca subiect, mă aflu pe predicatul unei blăni de animal neidentificat, mimând surprinderea pe acelaşi scaun-fotoliu, ani de-a rândul.
Deci:
- scaunul cu rotile tip butaforie, manevrat fesier de regizorul Andrei Şerban, în timpul piesei "Regele Lear", de la Teatrul Bulandra;
- scaunul VIP;
- scaunul de cartier tip taburet (asigură prestanţă în cazul bârfelor îndelungate), model cu sistem antifurt nocturn;
- fotoliul mai multor generaţii mutilate de blitz, testat de mine în diverse etape ale efervescenţei mele capilare.
Bonus.
O masă (ca să fie mobilierul complet). Suferindă. A primit o proteză literară.
foto © verbiaj.
5 comentarii:
explozie capilara in ilustratia III :))
nu am auzit IN VIATA MEA de revista PROMENADA. Dar imi place de ea, clar.
si acolo e si o delicata gamba.
imi vine sa imi autoasum o leapsa cu scaune hihi
si zi asa, cretule, stimata mama dumneavoastra e acasa ...? :)
alex, revista promenada e cehoaica, dar tot ramane simpatica. iar despre leapsa - depinde la ce scaune te referi, cele de la cap sau cele pentru analize?
shali, parul cret stil permanent s-a indreptat intre timp intr-un mod perfid si banal (de la caciula, probabil).
ooo... da... parul cret din copilarie! la mine a fost tragicomedia tinerii mele: de la parul cret si mare (prins uneori cu ceva) pana la nobila chelie de la sfarsitul anilor mei 20 nu e o cale atat de lunga. eh, tineretea...
excelent, verbiaj. chiar mi-ai dat o idee de insemnare... "ceva-urile" din viata mea. nu spun ce, dar
in curand (ca sunt cam ocupat zilele astea cu un scaun enervant)
Trimiteți un comentariu