Emil Botta dixit: "O patimă grozavă, o patimă neînduplecată, mai tare ca oţelul şi ca cremenea; mania grandorii comparată cu patima lui este o nimica, o nimica toată. Eminescu se credea Eminescu. Un dor fără saţiu".
Citatul ăsta mi-a adus aminte de Eminescu. Adevărul e că oricât nu l-aş mai citi eu (am făcut întrerupere de sarcină intelectuală din răzbunare, după ce din războiul eu-epigonii s-a născut un 2), tipul nu e de ignorat. Poate că o să mă reapuc să-i recitesc măcar prozele.
Iar Ileana Mălăncioiu mai spune în "Călătorie spre mine însumi", carte din care am extras proslăvirea de mai sus: "Publicistica lui Caragiale poate că nu mai este retipărită tocmai pentru că nu mai este de actualitate decât pe ici pe colo şi anume prin părţile ei esenţiale".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu