Război Patapievici-CTP.

Cum zicea şi Djerzinski: "acel ponei roz va rămane the key word pentru respectiva expoziţie. Toată lumea va identifica expoziţia cu el. Ori the little pink poney era un element rezidual. Prin urmare, nu cred că oamenii vor afla prea multe despre instalaţia street art de la ny graţie acestui artefact. Dimpotrivă, o vor reduce la atât. E caz clasic de alterare a mesajului".

E exact ce a făcut şi CTP-ul, care e taxat de Patapievici, în EVZ de azi.

Textul dlui Popescu şochează prin iraţionalitate. Totul este fals, arbitrar, aberant, mincinos ori calomnios în această construcţie.

Reducerea scandalului la cazul poneiului roz e arbitrară; trecerea sub tăcere a campaniei de presă e mincinoasă (şi complice); definiţia intelectualului e arbitrară, la fel decupajul societăţii româneşti; exemplul cu obiceiul naziştilor de a ştampila târfele este o aberaţie; afirmaţia privitoare la sinecuri e calomnioasă; constatarea că l-aş apăra pe preşedinte „în toate luările de cuvânt publice“ şi „din toate poziţiile“ e falsă; afirmaţia că i-aş fi un „badigard feroce“ e şi mincinoasă, şi calomnioasă; şi aşa mai departe.

Nu putem omite injuriile, care constituie adevărata osatură morală a acestui articol: astfel, intelectualii care scapă definiţiei dlui Popescu sunt boi; intelectualii care l-au sprijinit pe preşedinte sunt „gorile“; şi aşa mai departe".

Bonus.
De votat în chestionarul lui Bleen, preluat şi de Dilema veche de azi.
Eu mi-am exprimat dorinţa ca poneiul să fie topit şi turnat de către Felix în formă de Gabriela Vrânceanu-Firea.

5 predispoziţii la dialog.:

djerzinski spunea...

CTP este adeptul deformarilor la cald, reducerilor la absurd (el intelegand prin asta - in mod gresit - esentialul) si transformarii absurdului in realitate imuabila (cf. principiului "it's like that because I say so").

uhitto spunea...

popeşcu face parte şi el din gaşca inchizitorială a celor care confundă ciolanul cu libertatea de expresi. ţinta lui ca şi a alorlalţi e băsescu. deosebirea e că popeşcu se cred artist şi atunci caută o altă cale de pocnire a băselului via papapievici. fundamental, produce aceaşi isterie spumiferă, iar spiralele articolului fac deliciul unui psihanalist.

verbiaj. spunea...

daca m-as lua doar dupa cele doua texte publicate, in conflictul asta armat as fi de partea lui patap din urlatorul motiv: luate ca exemple de persuasiune, cele doua sunt intr-o lupta inegala. discursul lui patap e mai bine articulat, ctp arata de parca nu ar cunoaste bine subiectul. in plus, e unul dintre cele mai prost scrise editoriale ale lui, dopat cu un venin nejustificat, care nu-i astupa lacunele de documentare. omisiunile lui sunt strategice, dar altereaza realitatea. pare un alt exemplu de manipulare dar care nu face vreun serviciu cuiva. raman la convingerea ca ctp-ul trebuie sa se retraga in proza, jurnalismul nu mai e o miza pentru el. copiii fiarei si omohom, ma fac inca sa cred ca are potential de scriitor, nefructificat suficient.

djerzinski spunea...

in textuletul cu care ma citeaza proprietarul acestui blog, am comis o eroare: am scris "poney" in loc de "pony", cum era corect. fac aici cuvenita rectificare spre a nu dauna calitatii blogului domnului V. si evident pentru a nu-mi cauza nici mie ;)
multumesc pentru intelegere!

verbiaj. spunea...

si mi se confirma inca o data ca djerzinski este sinonimul cuvantului acribie :)

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template