Exchange cu valută poetică.

Am făcut schimb de poezii soresciene cu Zuzeta.

Eu i-am trimis "Am zărit lumină".

Am zărit lumină pe pământ
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi
Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?
Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

Ea a contrat dur, cu un citat:
"Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om".

Breathtaking pledoarie pentru credinţă.

Exarhu, o inteligenţă superioară publică
o însemnare care aplică mistica la tehnologie.
Fără echivoc, mă simt extaziat.

Răzvan:
crede şi nu te deconecta
"majoritatea lucrurilor care ne determina viata sunt nevazute.
electricitate, radio, internet.
cum sa nu crezi in dumnezeu cand toti suntem wireless?"

The Latino 300.

O parodie şugubeaţă la filmul "300". O autoironie deloc finuţă,
generată de un grup de umor mexican.



Via.

Declaraţie luată de mine mie.

"Am auzit astăzi (ieri n.r.) un cuvânt care mi-a săturat
vocabularul, l-a hrănit, lui fiindu-i foame. Cuvântul cu pricina
era «ecumenic», dar cu referire la oameni, la persoane. Prin definiţie,
acest cuvânt alăturat unui nume dă numelui respectiv valenţe nobile.
În context, cuvântul era enunţat în felul următor: «Dan C. Mihăilescu e
un ecumenic prin excelenţă»" (persoană împăciuitoare, adânc
comunicativă, care ratează ostentativ polemicile inflamate de tip naţionalist-şovin n.tr).

Vreau şi eu să fiu un «ecumenic», dar nu mă lasă baba care-mi tot măreşte
chiria.

Noutăţi din trecut.

Dialog al soţiei mele frumoase şi deştepte cu o doamnă urâtă, bătrână
şi proastă, dar care n-are nicio vină:

- Alo, bună ziua! Mă numesc A.T. şi deţin un salon de frumuseţe
pe Calea Floreasca. Vă rog să-mi spuneţi cât mai durează pana
de curent, ca să ştiu, îi trimit pe clienţi acasă, îi rog să mai aştepte,
le mai fac o cafea?

- Păi de unde să ştiu eu?

- Păi nu sunteţi de la Electrica?

- Ba da, dar nu ştim doamnă, şi noi suntem în beznă aici”.

Voiam să scriu

iubesc

doar cuvântul ăsta, într-o însemnare
fără titlu, dar mi s-a părut o idee prea siropoasă,
aşa că n-am mai scris.

Oricum, acum că tot n-am comis GAFA asta,
aş putea, totuşi, să spun că

iubesc

e unul dintre puţinele cuvinte
care poate folosi la ceva din toată gramatica
limbii române.

Sunt convins că dl George Pruteanu care
mi-a fost profesor şi mi-a dat nota 6
la examen ar fi de acord.

Unii care gândeşte.

Două însemnări care îţi fac creierii să bubuie de plăcere.

"Momente şi schije", Djerzinski.
"Planeta Superstar", Kolonelul.

Ce păţeşti dacă

vorbeşti la telefon în timpul concertului.

Curăţenie în rate.

Foto © Verbiaj.

Fanii serialului "România neterminată" au astăzi parte de încă
un episod previzibil, lipsit de răsturnări de situaţie, după
scenariul ştiut.

Pomul prăvălit lângă staţia de benzină şi metrou Timpuri Noi
a fost, în sfârşit, eliberat din mormântul lui de ciment.
A fost dus undeva, nu se ştie unde.

Dar criminalii au lăsat la locul
faptei amprenta unui dezinteres arborescent,
specific societăţii posttotalitare care ne trăieşte vieţile.

Aventura a început pe 27 iunie. Au trecut 19 de zile
de când copacul prăbuşit trebuia dus la cimitirul de foc.
Aventura continuă.

Parisul trăieşte din sloganul de mai jos.

Foto © Verbiaj.

Asfaltul parizian e plămădit din truisme care contrazic
însăşi esenţa acestui colosal oraş.

Boutique-uri, cafenele, librării, suveniruri cu simbolurile
Franţei, vândute la colţ de stradă de cei mai autentici
indieni şi chinezi pe care i-am văzut vreodată.

Totul e de vânzare, zâmbetul, istoria şi croissantul.

Într-o staţie de metrou mai scria: "Imaginez un metro
sans publicite". Accept metroul cu publicitate, accept
fondurile suplimentare care le pot aduce angajaţilor salarii
mai mari şi din care se poate subvenţiona preţul biletelor.
8 euro călătoria... fără publicitate - 16 euro?

Accept, pentru că există metode eficiente de apărare
împotriva publicităţii agresive: poţi sta cu ochii
înecaţi în paginile unei cărţi; poţi asculta Tori Amos
la iPod.