când scrii despre nimic, nimicul se transformă în ceva
în nimic bun, de exemplu
iau nimicul în doze mari, ca pe pastile, câte trei pe zi, cu apă şi tot nu se duce
îmi rămâne în gât
dar nimicul are şi o ipostază tandru-pozitivă
când apare în expresia “n-are nimic pe ea”
îmi place cum nimicul îmbracă o femeie
i se aşază pe forme, ispiteşte privirea
iată că am resuscitat chiar şi nimicul; pe când partea a III-a?
Un comentariu:
Nimicnigiule moftangios si causeur, a gandi nimicul e mai cu rod decat a nimici cu gandul toate micile nimicuri care ne fac viata mai frumoasa - si de care ne dam seama doar cand ne zboara dintre mainile sufletului. Si credinta e un nimic - in comparatie cu simtul comun pe care adesea il sfideaza :) si totusi ce am fi fara ea?
Trimiteți un comentariu