Pi_ _a.

De la cascada de făină care mi s-a prăvălit în gâtlej, recte chec, am ajuns direct în vârful unui munte de carne, ştiu că nu mai sună la fel de sexy precum suna atunci când îmi era foame, dar tulburătoarele fapte aievea s-au întâmplat.

Era aproximativ 23.35 când piţa boiul mi-a răsărit la uşă exact ca în filmele cu mormoni şi mi-a livrat ceea ce a început să se transforme pe măsură ce se mânca, într-un coşmar picant: o Carnivoră mare.

Sau cum zicea prietenul Ignatius J. Reilly, "o pizza mare şi unsuroasă ca subsuorile transpirate".

Mă simt mai greu ca un fulg aterizat pe un excavator care tocmai mi-a trecut cu şenila peste picior.