O spun cu toată responsabilitatea: nu am citit niciodată în presă ceva atât de bine scris. Articolul are vreo 3.700 de citiri şi nici un comentariu. E şi normal. Frumuseţea textului e paralizantă.
Moartea căprioarei. De Ion Ion Ţiriac.
"Seceta a ucis orice boare de vânt. Avionul privat s-a culcat la pământ".
Mai mult, aici.
via Tolo.
6 comentarii:
l-am citit si eu (avea deja 4700 de accesari si tot nici un comentariu) dar nu asta e important.
da-mi voie sa spun ca nu mi se pare impresionant (parerea mea). dimpotriva, cred ca parodioare din acestea s-au mai facut la kilogram si se vor face in continuare.
e draguta ca parabola social-politica. are un aer placut, tar, de george orwell.
(cat despre tolontan, omul imi pare un lacrimogen duios si un prozaic cum numai in presa sportiva mai poti gasi. dar asta , la fel, este parerea mea :)
eu raman la parerea mea. niciodata n-am vazut o asemenea inlantuire apoteotica pe post de editorial, in nici un ziar romanesc. mi-a placut ca mi-a furnizat si informatie, m-a si surprins si pare scris in joaca, in graba, dar cu sclipiri de genialitate pe care nu ai cum sa nu le observi. probabil ca a fost conceput chiar si in criza de timp, dar inspiratia a venit la intalnire. e un articol scris sa moara intr-o zi, ceea ce-l face si mai frumos. nu-l lua ca literatura, ci ca pe un articol de ziar si atunci vei vedea cat de mult face diferenta.
iar pe tolo il admir, omul e un profesionist, asta nu poti sa contesti. visator? pai tu nu esti visator? si uite ca si eu imi fac mea culpa - si eu sunt!
pe tolontan chiar si eu il admir, chiar daca il consider, cum am zis, very patetic, facil si tres mercantil (magnetic).
si nici nu neg ca, la fel ca si el (si ca tine), sunt la randul meu un visator & poetic.
ca doar sunt fratele lui mai mic :)
Impartasesc si eu parerea lui Pantacruel. "Formatul" articolului este intr-adevar nou, poate nemaivazut in prea de la noi. Insa in rest nu-mi pare nici mie impresionant. Poate si pentru ca mi s-a parut exagerat de mult tratat in presa subiectul cu mistretii lui Tiriac.
mai interesant ar fi subiectul acestui editorial incantator. lelia, pe langa faptul ca e popa, si asta nu-i mistocareala, mai are si oo sa se ia de coltii mistretilor de argint ai prietenului prietenului sarb.
acu, fie vorba vorba, ce-o fi atat de incriminat la o vanatoare? niste nene poc poc dupa porci. vezi doamne au adus gonaci... acu' ce-or vrea, sa alerge aia cu arcu' dupa mistreti sau cu ghioaga? astea sunt regulile unei vanatori peste tot, chiar si intr-o tara plina de iubitori de animale doar cand vaneaza mustaciosul.
cat despre tolontan, il puteti numi lacrimogen duios ce doineste frumos, sau visator, dar doar pana cand ii vor aparea in fata ochilor cascarabetii sau mangotii. atunci va fi in stare sa puna pe prima pagina o poza cat toate zilele cu niste parinti care isi plang copilul mort, sau cu un copil bolnav de cancer. exemplele sunt autentice.
g, sa tot fie editoriale d'astea neimpresionante prin presa, sa se banalizeze. asta chiar mi-a placut ca a fost o gura de aer proaspat, pe mine m-a surprins, nu ma mai saturam sa-l citesc. are parti necizelate dar si carcei de fraza care pur si simplu te farmeca.
c, femeia a facut un reportaj in versuri, de la birou. si i-a iesit. nu a incriminat vanatoarea ca sport in sine, ci ifosele.
iar pe tolo il cred in stare de asa ceva, nu l-am urcat pe vreun soclu.
Trimiteți un comentariu