Ceva cu P.S.

Dă-mi doar o veioză cu bec slab, un pat cu aşternuturi curate,
o noapte care nu se mai termină; dintre cele bune, dă-mi o carte
la întâmplare, dintre cele rele dă-mi nimic.

nu sunt pretenţios, mănânc doar o felie de unt cu dulceaţă de căpşuni
şi ceai mare de fructe; lasă-mi pe pat un caiet şi un stilou cu cerneală
lividă.

nu uita să-mi aduci acea oboseală plăcută, rudă cu lenea; vreau să respir
peste ea şi s-o sting cu somn.

iartă-mă, am uitat să-ţi cer muzică şi surdină. sunt minunate împreună,
ca fel principal şi garnitură.

fata asta de lângă mine are fular blond şi mâini îngrijite, se unge cu uleiuri
parfumate ca s-o simt lângă mine când dorm. s-o adulmec cu ochii închişi
şi să visez primăverile de dincolo de blocuri.

dă-mi-o şi pe ea, ca să zic şi eu că am fost fericit măcar o dată în viaţă.


P.S.
apropo, dacă ai vreo muncă fizică de făcut, te implor, nu-ţi aminti de mine.
uită-mă sub un cireş înflorit sau părăseşte-mă în altitudinea unui cais.
am pretenţia că mă cunoşti.
nu m-am schimbat.
mă caracterizează plăcerea incomensurabilă de a sta.