Poliţia Uitării Capitale l-a găsit într-o seară pe cel mai devotat vatman al urbei prăbuşit în întunericul mort al minţii sale.
Cei mai infatuaţi detectivi au încercat să afle ce conţinea mintea acestui vatman care era căpitanul unui tramvai.
La două zile după moarte, cu ajutorul unor aparate de tortură şi resuscitare aceştia au descoperit că mintea căpitanului de tramvai înviase şi umbla liberă pe traseul obişnuit al tramvaiului 34, şicandându-i pe cei mai infatuaţi detectivi, întinzându-le tot felul de capcane în care ei cădeau ca proştii.
Iată un extras din raportul Poliţiei, care atestă că nu e de joacă cu mintea ludică a unui vatman mort. De menţionat că, dintr-un dubios spirit competitiv, josnicii detectivi încearcă să-i învingă cu propriile arme pe poeţi, dar sfârşesc murdari pe mâini de atâta poezie.
Au existat cazuri în care mai mulţi detectivi-criminali-în-serie şi-au lăsat amprentele lor de infractori pe gâtul câtorva versuri care n-aveau nici o vină.
Raport oficial întocmit de ofiţerul de filaj Marga Veronica, în 4.07.2009.
„Subiectul, în speţă mintea numitului Vatman Gheorghe a coborât din scară dimineaţă la ora 5 AM, moment în care am început filajul. Adâncituri colorate, gândurile lui au circulat o vreme printre şine ca marea printre bărcile pe care nu le-a vâslit niciodată.
Mintea numitului V.G. s-a strecurat pe Strada Intrarea Frumoasă unde a încetinit pasul. S-a oprit să-şi aprindă o ţigară sub un balcon.
La ora 6.05, mintea lui Vatman Gheorghe a muşcat cu urechea dintr-o vioară abia trezită din somn, la etajul unu.
La ora 6.10 am pornit radarul de detectat gânduri şi am aflat că subiectul crede că orice femeie e frumoasă pe întuneric.
Ora 7.16. Detectorul cu rază lungă de acţiune a descoperit rămăşiţele unei iubiri în partea dreaptă a minţii. Detectorul a recepţionat frânturi de fraze: „să ne lămurim încet fiecare sărut“, „unde mi-ai pus ciorapii, iubito?“, „mi-ai făcut o poftă să te iubesc încât îmi vine să te mănânc“, „n-am să te părăsesc niciodată, dar nu promit“.
Ora 7.30. Mintea subiectului pare că este în continuare îndrăgostită. Tragem această concluzie deoarece s-a apucat să umble razna pe străzi. Câteodată râde cu nemiluita sau fixează cu privirea diverse obiecte minute în şir, la intervale de timp care nu corespund vreunui tipar cunoscut din manualele de filaj.
Ora 8.20. Cercul suspecţilor s-a strâns atât de mult încât mă doare. Mă tem că V.G. îşi va sinucide gândurile la următorul macaz, dar asta e o supoziţie empirică. Articulaţiile de fier ale şinelor au devenit aiurea. Drumul metalic a părăsit carosabilul şi s-a căţărat pe un bloc.
Ora 8.30 Gândurile subiectului stau cu faţa în sus şi cu ceafa lipită de asfalt şi mă privesc drept în ochi. Mintea celui mai devotat vatman al urbei are ea însăşi ochi frumoşi, albaştri şi denşi. Deocamdată, ea îşi aşază tâmpla încet şi previzibil pe o venă de fier.
Concluzia raportului Poliţiei Uitării Capitale, nr. înreg. 279/05.07.2009.
Minţile oamenilor sunt nişte enigme înghiţite de timp. Nu este bine, domnule căpitan. Ar trebui să avem mai mult răgaz pentru minte. Să te uiţi la cana de ceai şi să-l îndulceşti cu ce ai dori să ţi se-ntâmple. O simplă trecere pe o stradă îngustă, o ureche care muşcă dintr-o vioară, o hărmălaie de linguriţe în miocardul unui bistro, o gleznă uşoară traversând o oglindă, lucrurile astea ar putea să facă mintea mai frumoasă.
Shearwater - Rooks
P.S. cu dedicaţie pentru o minte cu pălărie.
truffaut, porumboiu, politist (nesfarsit)
-
de data asta fara adjective. sunt oricum prea multe si m-am saturat de ele.
nu le mai suport deloc, mai ales cand le vad atasate ca niste catuse de
ultimul...
Cu 6 ore în urmă
