Am scris postarea asta ascultând cea mai bună piesă de anul ăsta (opriți restul anului, nu mă mai interesează, eu cobor aici).
Și nu știam dacă să spun că asta e cea mai bună piesă a anului și să declanșez polemici nesfârșite între cei 2-3 cititori ai mei, dar ceva m-a convins s-o fac.
Conduceam pe undeva pe Magheru, spre Romană, ascultând chiar piesa asta, când, în spatele meu, într-un Uber, la un semafor, văd mai întâi o mască șoferească trasă un pic sub nas, ca o centură pusă doar peste burtă, și apoi un fel de străfulgerare de frumusețe. Un chip care apare din spatele șoferului doar pentru o clipă, cât să te facă să te întrebi dacă ce ai văzut e real. Și stai, și aștepți, iar așteptarea îți e imediat împlinită.
Vezi cum pe bancheta din spate râde o fată foarte frumoasă, la vreo 18 ani, cu pielea albă și cu părul strâns într-un roșu cald, ca un fel de toamnă precoce. O vezi râzând și lovind cu pumnul pe cineva de lângă ea, un tip la fel de tânăr, în plin zâmbet și el.
O fată care îl lovește cu pumnul în plex pe băiatul pe care îl place, lăsându-l fără răsuflare, e o dovadă cât se poate de clară a dragostei. Iar el se ține tare și îmi demonstrează încă o dată, fără putință de tăgadă, ca asta e cea mai frumoasă melodie de anul ăsta și că e o coloană sonoră perfectă pentru începutul unei călătorii spre fericire cu un Uber Dacia Logan 2007-2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu