Fotografiem cafele băute.

O cafea băută după o despărțire, ca o cafea abandonată, ca o cafea cu care nu ai mai știut să vorbești
O cafea cu bacșiș mic lângă
O cafea în care cineva a desenat o frunză oarecare
Sau o lebădă micuță
Cafele lungite cu apă
Înecate în frișcă
Mutate de colo-colo în așteptarea unei conversații în care să ți se spună în sfârșit ceva

Și supremele, reginele cafelelor braziliene, columbiene sau contrafăcute
Cafeaua neatinsă, pentru că ți s-a dat o veste importantă și a trebuit să fugi
Ai uitat de un deadline
Sau
Ai aflat că a murit cineva
Și ți-a rămas în linguriță o lacrimă pe care n-ai putut s-o plângi chiar acolo
Sau ți s-a născut primul născut și a trebuit să sari peste zece galaxii deodată ca să ajungi în noul tău univers, schimbând două UBER-uri

Ai fotografiat cu memoria ta vizuală toate aceste cafele
Și ar fi fost și mai multe
Dacă, între timp, chelnerița care n-a băut suficiente cafele
nu ți-ar fi vărsat ceaiul tău Earl Grey cu lapte și cu miere peste telefon
în timp ce scriai.

(Foto: Timișoara, într-un anotimp cu cafele memorabile)