Fericirea şi-a luat câteva zile libere de la serviciu şi ne-a dus
la Paris. Ne-a încleştat mâinile, una în alta şi ne-a pedepsit
să ne iubim prin cafenele cochete. Ne-a alungat pe străduţe
strâmte şi fermecătoare. Ne-a abandonat prin catedrale.
Pur şi simplu n-am avut ce să facem, nu ne-am putut opune.
A trebuit să stăm faţă în faţă cu Dumnezeu.
Duminică dimineaţa. 8.30 AM. 16 grade. Cafeaua noastră
espresso de 2,70 euro, croissante cu gust de unt, măsuţă cu
vedere la şosea. Linişte dulce de Paris.
Străzile sunt tăiate în două de alergători boemi, îmbrăcaţi
în tricouri mulate, aspiratoare de transpiraţie. Două tricouri
din trei sunt accesorizate cu fulare.
Jardin du Luxembourg. Natura are poftă de viaţă.
Statuile respiră aer curat. Pietrişul freamătă sub paşi lenţi.
E iarăşi linişte.
Bere cu tequilla, răcoroasă şi servită cu un zâmbet sincer.
Se lasă cu bacşiş la fel de sincer. Chelneriţele sunt frumoase
şi îţi dau informaţii turistice pe gratis. Te fac să crezi că
vii în fiecare zi acolo, de 20 de ani, neîntrerupt.
Sena, vaporaşe, siluetă dură de oţel. Nu ne lăsăm până
nu le facem cu mâna turiştilor care se plimbă. Obţinem
prima reacţie. O mamă şi un copil îşi asortează braţele în aer,
cu ale noastre.
Sub turnul Eiffel îţi vine să îţi sapi o groapă şi să te întinzi în ea.
Pare un loc bun să mori fericit. Împrejur, toate naţiile pământului
vorbesc limba lenei. Stăm întinşi pe gazonul proaspăt tuns şi visăm.
În faţa noastră, un tip scoate un inel şi îşi cere în căsătorie logodnica.
Ea râde şi îl sărută. Apoi, turnul este eclipsat. Noul ei obiectiv turistic
este, de acum, inelul.
Seara înnobilează restaurantele cu lumini blânde. Fermecător.
Luăm la pas străduţele pitoreşti. Nu ne mai săturăm să-i
privim înăuntru pe francezii care beau vin roşu şi vorbesc tare.
Curând, le devenim tovarăşi de băutură. Îi cerem picoliţei
vin dulce, în engleză. Ne spune că are, râzând cu toată dantura.
Ne aduce cel mai sec şi amar vin franţuzesc care poate exista.
Suntem mulţumiţi. Preţul celei mai frumoase seri de la Paris:
60 euro patru persoane. Ne vom aminti cina asta toujours.
Jardin du Luxembourg, take 2. Multe scaune, multă odihnă.
Plăcerea din haos domneşte la Palat.
Promenadă, tihnă. Zgomotul maşinilor nu mai ajunge printre
copacii coafaţi de stilişti-grădinari.
Din Biserica Ortodoxă Română, sfinţii trag cu ochiul la Parisul
adormit. Străzile le vor aduce oameni care vor vrea să-şi tragă
sufletul pe băncuţele de lângă altar.
Străzile se prăbuşesc sub lumina soarelui. În restaurante,
mâncărurile au ieşit să facă parada modei. Sunt chic chiar
şi atunci când se amestecă prin stomac.
În faţă la Louvre. Patiseriile se umplu de poftele oamenilor,
iar iarba de trupuri obosite. Toată lumea mănâncă. Sandvişurile
sunt vedetele momentului. Apa Evian are gust de apă românească
de la robinet. Izvorul Alb îi dă clasă la orice oră.
Foto © Verbiaj.
Vrăbiuţele astea sunt din România... mari mâncătoare de pâine.
Pentru că au înţeles limba când le-am spus: "Hai la tata să vă
dea baghete franţuzeşti". E plăcut să auzi româneşte
în adâncul aerului cosmopolit.
