După ce amigo Dedes m-a zărit lipit de numele lui Palahniuk în România liberă, iată că Andrei Pleşu îmi dă lovitura de graţie în Dilema veche şi mă trimite direct în ciorba de pixeli a unui renumit laptop.
Mă înrudeşte deloc onorant cu o adunătură de divagaţii morbide, numită Valentin Stan. Suport ruşinea, mi-o exhib pe post, în direct şi la o oră de mică audienţă.
„Cultura de Internet ameninţă să devină cultura viitorului. Ea face victime încă de pe băncile şcolii, dar se instalează, vanitos, şi în creiere mai tomnatice, grăbite să vîndă ceea ce n-au cumpărat niciodată.
Îmi pică ochii, din cînd în cînd, pe verbiajul bălţat al unei mici vedete de televiziune, pentru care laptop-ul pare să fie mamă, tată, frate, prieten şi, probabil, iubită. Din instrument util, calculatorul portabil a devenit un substitut de personalitate, o excrescenţă schizoidă care îşi domină utilizatorul.
Omul vrea să epateze, să etaleze cunoştinţe fenomenale, să arate, mă-nţelegi, prostimii cît e de deştept“.
8 comentarii:
proba de verbiaj.
proba de verbiaj.
mer gee
nu doar merge, iata ca si dribleaza.
magul a revenit, in sfrasit, pe terenul cu povesti :)
Eu nu vad bloggingul ca pe un fenomen de masa. E adevarat, multi il folosesc, dar nu vad cultura internetului asa sumbru. Cred ca bloggerii se citesc intre ei si din cand in cand mai apar altii fara bloguri care ii citesc. Cred ca e un fenomen local, fara sanse de generalizare.
In plus, oamenii au mereu temeri. La 1800 ei se temeau ca se va termina uleiul de balena si ca vom ramane fara iluminat public stradal. Atunci cand suntem suprasaturati de ceva, apar si alternativele. Asa se intampla mereu. Asa ca fricile lui Plesu imi par trecatoare.
Cat despre articolul din dilema veche, e doar un atac la persoana. iar intelectualilor fini precum A.P. nu prea le sta bine sa loveasca politic.
Cu verbiaj,
Textilist :)
textilist, eu m-am saturat de intelectuali care traiesc in eter, ii prefer pe cei angajati social, politic, dar cu sinceritate, asa cum face plesu. ma bucur ca il ataca murdar pe stan, ca-l zgaltaie si ii arata ca ei doi nu se pot masura. iar puterea de manipulare pe care o au personaje ca stan sau badea mi se pare infioratoare, trebuie contrati dur, de cineva. si ma bucur ca e plesu cel care o face. atacul lui plesu mi se pare gestul unui om obisnuit, satul de parada de inteligenta ieftina, incropita. sa stii ca sunt multi oameni care considera ca insusi stan este un intelectual. nu e bine sa vina un plesu si sa spuna ca nu e asa?
verbiaj, permite-mi sa iti spun ca sesizez o oarecare umbra de ipocrizie la tine (sper ca e doar o neglijenta din partea-ti, ci nu o convingere...)
daca un plesu care ataca murdar este o placere, un alt bloger (mare specialist in „parada de inteligenta ieftina, incropita”) pe care il gazduiesti pe la tine (si indirect il promovezi) are o la fel de infioratoare si dezgustatoare putere de maniPulare (cu P mare, subliniez) pe care o au si stan si badea si alti vadimi. (probabil par subiectiv si inconstient – dupa ce in trecut am avut dispute cu individul sa deschid iara cutia pandorei)
redau doar ultima demonstratie de forta (am gasit-o acum pe un alt blog), grobianism, aroganta si spiritualiate de care este capabil “neobositul” si odihnitul.
atat de odihnit incat omul posteaza oricand, orice si oricum dupa o schema infailibila : copy paste un fragment dintr-un mediafax, urmat negresit de un poanta tare haioasa (mai tare decat nuca!) in maniera proprie.
dar iata mostra fortosului:
„ @ CRISTINA
Fă doamno!
Aprioric vorbind, îl apreciez şi eu pe Cinabru. Pentru că mi-a fost coleg şi muncea pe post de rob pe plantaţie, lângă mine, pentru că are o familie splendidă şi, nu neapărat în cele din urmă, pentru că mai are nervii necesari să te suporte. Lucruri palpabile, nu băşinile alea psihologice ale tale, care-mi dovedesc faptul că internetul este plin de doctori dar, morţii lor, aceştia uită să se trateze pe ei când este cazul. Şi lucruri la care nu ai cum să ai acces vreodată, prima dată pentru că nu te recomandă faţa să lucrezi unde am lucrat noi (acolo era deja angajată una care arăta ca Stalin violat anal...), şi a doua pentru că, orice ai spune, între noi şi tine există o anumită relaţie peste care nu poţi trece. Te tolerăm. Atât cât se poate.
În ceea ce priveşte înfumurarea, nu eu sunt cercopitecul care a descoperit America. În sensul că nu eu sunt ăla care mă laud peste tot pe unde apuc pentru că lecturez bookblog. Îmi aduci aminte de o persoană căreia am fost neprevăzător şi i-am încredinţat pula mea pentru câteva luni, una care îşi cumpăra cărţi de la Sala Dalles în funcţie de cât de groase erau şi cât de mult costau. Ai descoperit bookblog, wow, eşti ciumeacă şi cultă. Te aves bahtalo! Oricum, pe strada ta şi peste jumătate de piaţă din comună, ai dreptate, eşti singura care a mai deschis şi altceva în afară de cartea de telefoane. Ah, aveţi aşa ceva acolo, sau vă strigaţi peste gard???
Nu ştiu cine ţi-a spus ţie că aş vrea să ne cunoaştem. Nu că nu am avea ce să ne spunem, în timp ce eu aş vorbi şi tu ai da tâmp din cap, nu. Dar când mă gândesc la salam şi parizer, prefer să le cumpăr şi să le mănânc, nu să le privesc în ochi.
Nu sunt singurul. Nu sunt foarte bun. Nu sunt nimeni, de fapt. Şi nu sunt un gazetar chiar aşa de obişnuit cum ai crede tu. În timp ce eu scriu pentru o ţară civilizată, în care femeile ca tine sunt apreciate la justa lor valoare şi capătă locuri de muncă în bucătăriile restaurantelor, tu îţi dezvolţi extraordinara viaţă într-un oraş care nu sunt sigur că s-a dezvoltat vreodată. Când faci minunile astea de comparaţii, gândeşte-te doar că în clipele în care eu stăteam la masă şi mă tutuiam cu ministrul de Interne, tu declanşai campaniile de adunat căcăreze de pe strada principală a oraşului.
Cât despre faptul că nu îmi ajungi la nas cu nu ştiu ce beţe cu care probabil mai scoţi încă apa din fântână, eu ce aş mai putea spune? Mă bucur doar enorm că eşti departe şi de penisul meu. Acomodarea olfactivă oricum nu mă tenta.
Cu stimă. Nedisimulată.”
desigur, recunosti personajul :) eu unul am fost imprsionat mai ales de episodul in care minsitrul de interen se tutuia cu dumnealui (chiar am scapat un part de admiratie!)
@PANTACRUEL - Cum se spune, unele lucruri nu se schimbă niciodată. Nici tu nu faci excepţie.
Cât despre pasajele din Mediafax, ai să râzi, e plin de ele în toată presa română.
Iar aprecierile sau dezaprecierile tale mă lasă atât de rece, încât mi-am dorit să te asigur că îmi pasă de tine cam cum îmi pasă de acceleratul de Brăila.
Nu de alta, dar când muncesc 16 ore, mi-e mai greu să mă folosesc de altceva decât de serviciile de ştiri la care sunt abonat, ca să nu mă simt depărtat de lume. Capisci, prego?
Una peste alta, am suficiente lucruri care îmi aparţin. Numai că acolo începe să doară, nu?
Sincer, sunt sătul de treburile astea. Sper să prind ziua în care să arunc o ultimă flegmă peste graniţă şi să uit că fac parte din naţia asta pe care o tot caută unii pe post de verigă lipsă.
Verbiaj, să mă ierţi. Sunt sătul să fiu atacat. Te rog să mă banezi, aşa cum ţi-a sugerat Pantacruel.
Pantacruel, şi tu. E şi ultima oară când îţi vorbesc. Am vrut doar să ştii că este urât să discuţi în lipsa altuia, dar na, la ţară nu se predă treaba asta.
Trimiteți un comentariu