duminică, mai 27, 2007
Specia 6-6.
Drogul lor de sâmbătă.
Direct pe bancă. În plină zi,
la vedere.
Părinţii de cartier trag pe nas nu o linie,
ci un marţi.
Bărbaţii s-au înrolat în armata
pululilor alb-negru.
În agora, 6-6 valorează cât un adevăr
fundamental pentru care merită să lupţi.
Titan. Într-un univers paralel cu fericirea,
nevestele poartă-n casă vechea deprindere
a spălatului de rufe. Îşi aşteaptă vitejii cu
ofrande culinare şi alte recompense din carne.
Pe frontul din faţa blocului, oştirile atacă
la baionetă nişte sticle de bere. Duşmanul lichid
trebuie învins. E rănit de moarte din două înghiţituri.
Tablagiii joacă şah. Tablagiii joacă table.
Providenţa e făcută poştă de mânuitorii de zaruri.
Fericirea de week-end e acut românească.
Tatăl tău şi tatăl meu s-au întâlnit în parc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Ce bun e un telefon, daca are si camera foto, nu?
Dacă nu-l foloseşti să faci vreo expoziţie, e bun. Pentru blog, e perfect.
cunosc specia asta, şi eu mă minunez mereu de răbdarea aia infernală de care dau dovadă, aşa mi se pare mie, lor le place, le e drog se pare.
dar chibiţii?? ei ce scuză au?
Se practica deoarece lumea nu are ce face sahul il mai inteleg ...
aprilia, chibiţii sunt farmecul intrinsec al jocului cu puluri, pentru că ei înjură cot la cot cu jucătorii, îi sprijină, le dau sfaturi, suferă alături de ei.
micutzu, nu te aştepta ca ei să joace şah cu răbdare, să-i vezi cum mută, parcă ar face alba-neagra cu piesele alea, n-au nici o noimă, la şah câştigă cel care greşeşte de 999 de ori, faţă de cel care greşeşte de 1.000. nimic elaborat, totul pe fugă.
oriunde ma mut eu cu blogul, tu ramai o constanta pentru mine. multumesc.
Trimiteți un comentariu