Aha, îmi plac.

Amicul Djer (la loc de onoare în stânga numită blogroll)
mi-a făcut poftă de nişte nostalgii spontane.

Se numesc A-HA.


Stay On These Roads.

Bonus:
Vinilurile nu mor niciodată.




Sursa foto.

E de bine.

aaahh, e fain, nu? încă o doză în vena usb.
pure stuff.


Metric - Succexy.

Desfătare.

S-au antrenat 9 luni ca să se poată mişca aşa.
Scena a fost special creată pentru ei.
Corpuri de plastilină. Dans cu viteza luminii.



Momente năprasnice de la 2'30'' până la 3'.
Recenzie 2: nu rataţi 4'30 - 5'!

Ia uite ce-am visat.

Casc.

În întunericul cald mai e loc de-o pătură, mai e loc de-un suflet-
două, până dimineaţă.

Azi am trăit două bulversări:
1. nevastă-mea s-a vopsit blondă de era să n-o mai recunosc
când am vorbit la telefon;
2. am depăşit în viteza a cincea un audi a4 în viteza întâia.

dar mă reculeg scărpinându-mă, la ceas de seară, pe burta proverbială,
opulentă şi înscămoşată în partea ei de buric.
a fost o zi ca un vis real.
vai,
dar ce alte visuri mă aşteaptă la noapte, când o să le dorm...

notă: de povestit mâine în zori, pe blog.

Umorul involuntar al oamenilor cu scaun la cap.

dinţii arcuşului nu mai apucă să se înfigă în carnea viorii.
altceva se întâmplă.
cultura e atât de vulnerabilă în faţa imprevizibilului...


Via.

Bilanţul amintirilor.

Mi-am petrecut jumate din viaţă pe toaletă, nefăcând nimic notabil, prins
între spasmele şi eliberările firii umane.

Mi-am petrecut o bună parte din viaţă, ingredient în ciorba de mâini din
autobuz, prins între pipăieli atroce & şişuri pofticioase.

Mi-am petrecut cealaltă jumătate + 1 din viaţă, majoritatea, adică, bulversându-mi ochii
pe ţâţele unui televizor meschin şi apatic.

Cred că e de prisos să mai spun că îmi place să dorm, să mă simt
uitat sub fustele visurilor, să mă abandonez între cearceafuri murdare până în
după-amiaza dimineţii. E o mostră de autopărăsire care nu te învaţă nimic.

Mi-l amintesc pe gâdele Eliade cum îşi decapita somnul cu toporul lecturii.
Îşi punea ceasul să sune la fiecare răsărit, cu 5 minute mai devreme, ca să poată citi.
Eu mi-l pun cu 5 minute mai târziu.
Mi-am petrecut sfârşitul unui vis dormind.

Tehnologie retrogradă.

Ofertă!
Nokia 5110 cu vibraţii!

poate da sau primi bip!
abilitate de a face poze cu mediul înconjurător
se pot trimite mesaje scrise în timp real în orice colţ al lumii
ceas deşteptător
poţi să vezi cine te sună!
teleobiectiv kiev, coproducţie finlanda-urss
dimensiuni reduse, gama "spion", se poate păstra discret în poşetă sau borsetă.

Nu acceptă cartele kamarad şi nici fise.
se şterge cu spirt
se developează uşor, preferabil cu lumina stinsă.

Biiip biip biip! (Nu e o înjurătură, ci o formă de artă)

Sursa foto.

Întrebare care nu aşteaptă răspuns.

Cum ar fi să dai MASS prin poştă?

Să-l cunoaştem pe verby.

Fac iarăşi eu primul pas, apoi urmaţi voi, care vreţi,
care puteţi.

Câteodată, când sunt deprimat, nu mă mai suport,
m-am plictisit de mine şi de alţii, e prea multă treabă
de făcut şi simt că nu mai pot, mă roade o vină sau mă
paşte vreo durere îmi pun căştile pe urechi, mâinile sub
cap şi ascult o melodie. Privesc tavanul cu ochii închişi
şi mă vindec. La un moment dat îmi vine chiar să şi
zâmbesc.

Melodia asta mă repară pe ici pe colo, mă peticeşte,
mă relaxează, mă revigorează şi mă face să simt că nimic
rău nu mi se poate întâmpla. Ciudat, dar adevărat.
O imensă stare de bine mă cuprinde când o ascult.

Nu ştiu de unde a venit, cum de am auzit-o şi cum de am
îndrăgostit-o de mine.

Vi se întâmplă şi vouă vreo melodie?


Boys Of Summer - Don Henley