Mi-am petrecut jumate din viaţă pe toaletă, nefăcând nimic notabil, prins
între spasmele şi eliberările firii umane.
Mi-am petrecut o bună parte din viaţă, ingredient în ciorba de mâini din
autobuz, prins între pipăieli atroce & şişuri pofticioase.
Mi-am petrecut cealaltă jumătate + 1 din viaţă, majoritatea, adică, bulversându-mi ochii
pe ţâţele unui televizor meschin şi apatic.
Cred că e de prisos să mai spun că îmi place să dorm, să mă simt
uitat sub fustele visurilor, să mă abandonez între cearceafuri murdare până în
după-amiaza dimineţii. E o mostră de autopărăsire care nu te învaţă nimic.
Mi-l amintesc pe gâdele Eliade cum îşi decapita somnul cu toporul lecturii.
Îşi punea ceasul să sune la fiecare răsărit, cu 5 minute mai devreme, ca să poată citi.
Eu mi-l pun cu 5 minute mai târziu.
Mi-am petrecut sfârşitul unui vis dormind.
7 comentarii:
iar mie mi se inchid ochii.
sa n-adormi ca patesti ce-am patit eu.
dar te simti de 28, nu :)?
deja incep sa ma simt de 29, plictisit ca am inca 28 :)
nu ma mai simt asa vinovata. ce usurare!
(fostu meu sef mi-a zis odata cand am intarziat la sv a n-a oara "stii, asta nu-i o chestie facultativa". si de/atunci ma tot gandesc cum ar fi daca ar fi.)
Crezi ca e asa de rau sa te simti de 28-29 de ani? Sau e bine? Mai ales cand scrii ceea ce scrii, si cum scrii, eu nu vad unde e problema. As vrea sa existe cat mai multi de varsta ta, asemeni tie. Sincer.
mit, ma simt chiar bine la varsta mea, traind asa cum stiu, nici mai batran, nici mai tanar.
Trimiteți un comentariu