Christmas preview.

„Mie îmi place de mor, Tori Amos“, spuse încet Georgia. Apoi îşi şterse palmele de fusta verde, pentru că tocmai mâncase nişte ciocolată şi-l pupă pe obraz, pe Moş Crăciun.

„Mie îmi place de trăiesc, Tori Amos“, zise Dan, ştergându-se de mail pe la gură.


Tori Amos - What Child, Nowell

Georgiei i-am trimis orbeşte noul album Tori, „Midwinter Graces“ înainte să-l ascult, şi bine am făcut. E un album agreabil, căruia eu i-am dat fix 3 stele (sau trei reni, dacă e să fiu în ton cu ce va să vină).

Herta.

„Pieptănăturile femeilor erau pisici şezând în fund, văzute din spate“.



Within Temptation - Caged

trista tzara.

la coadă la moarte nimeni nu se băga în faţă nimeni nu sărea peste rând bestializarea în sfârşit încetase toţi stăteau aliniaţi în ordine cronologică cu sufertaşele lor de metal coclit mai luau câte un polonic câte o boală câte un rând de carne în ţara aceea aparte oamenii nu aveau caiete de lectură când citeau nu se îmbrăcau frumos bătrânii aveau aceleaşi vise sclerotice standard nefinalizate în adolescenţă era o ţară urâtă care se uita de multe ori peste umăr şi nu cred că vreţi să vă scriu aici despre ţări urâte sunt aproape convins că nu dar câteodată n-aveţi încotro.

UPDATE
se mai moare în şir indiano-dâmboviţean şi prin alte părţi.



Mew - Silas The Magic Car

Şi ajunge.

Îşi printează lacrimile pe o foaie A4, păstrată special pentru asemenea ocazii, şi pleacă.

Deschide ezitant uşa compartimentului. „Ne pare rău, doamnă, dar toate locurile comune sunt ocupate“.

Trenul pune câte un pas rotund înaintea celuilalt şi ajunge. Acolo unde liniştea devenise de mult literatură.

Tristeţea obosită din ochii ei coboară prima, atentă la treapta lipsă, care o poate arunca imediat între şine. Drumul a fost lung. Kilometri de eternitate. Nici nu ştie câte ore au trecut. A stat mult pe coridor, în semiîntunericul sacadat. Deloc atentă, respirând nonşalanţa ţigărilor nestinse. Umbra trenului a doborât fără excepţie toţi copacii.

Pasul ei atinge peronul pe care nu o aşteaptă nimeni. E o primăvară de-ţi vine s-o tai cu cuţitul, iar marea nu e deloc departe. Atât îşi mai doreşte. Marea îi priveşte cu un ochi critic nemărginirea şi o lasă să ajungă în ţara de nicăieri.

Aici, banalitatea e doar o urmă târzie, cuvintele demonetizate nu-şi pierd niciodată valoarea, umbra avioanelor ocoleşte de data asta toţi copacii, primăvara are o traiectorie precisă, mergând în mai multe direcţii deodată, frumuseţea pământului devine ca niciodată eternă, şniţelele gudurate sunt noile animale de casă şi aşteaptă să fie bătute prieteneşte pe umăr, iar lacrimile sunt printate direct pe obraz.

Aici unde liniştea devine, între timp, literatură.


Lady & Bird - Malmo Livs