La coincidenţa dintre două străzi, un băiat şi o fată de vreo 8-9 ani îşi aruncă o mingiuţă de cauciuc. Pe margine, două fete de aceeaşi vârstă asistă la joc.
- Ramona, Ramonica, Ramonica, prinde mingea! strigă băieţelul, lansând racheta.
Ramonica tace şi prinde mingea cu un efort disperat.
- N-o cheamă Ramona, măi, o cheamă Ancuţa. O cheamă Anca! îi strigă cele două fete micului ştrengar, care masează mingea în mână şi o trimite cu o precizie firească de care doar un atlet desăvârşit e în stare.
- Vlad, tu poţi să-mi spui Ramona, dacă vrei, îi strigă Ancuţa, roşie în suflet. Şi obrazul drept îi e brusc roşu, de la mingiuţa pe care n-a mai apucat s-o prindă. Tăinuită în nervurile de cauciuc, mingea a purtat, dulce, mângâierea palmei iubitului ei.
Dacă iei la rând toate străzile anonime din Bucureşti e imposibil să nu găseşti şi alţii ca ei.
Phoenix - Lisztomania
3 comentarii:
"Tăinuită în nervurile de cauciuc, mingea a purtat, dulce, mângâierea palmei iubitului ei."
iata o fraza pentru care Ionel Teodoreanu ar fi invidios :)
vera, desi i-am citit ultima carte acum fix 12 ani, uite ca m-am dat de gol.
:)
Trimiteți un comentariu