gândurile unui bătrân miros a tutun de foarte bună calitate
într-un tramvai care merge cu 80 de ani la oră
la un macaz, toate venele lui semnalizează stânga
şi în acest moment, unic în viaţa unui unic om
toate păsările din cartier trec în zborul lor alungit
pe culoarea verde a semaforului.
Manic Street Preachers - This Joke Sport Severed
vineri, iulie 17, 2009
Dragoste şi cauciuc.
La coincidenţa dintre două străzi, un băiat şi o fată de vreo 8-9 ani îşi aruncă o mingiuţă de cauciuc. Pe margine, două fete de aceeaşi vârstă asistă la joc.
- Ramona, Ramonica, Ramonica, prinde mingea! strigă băieţelul, lansând racheta.
Ramonica tace şi prinde mingea cu un efort disperat.
- N-o cheamă Ramona, măi, o cheamă Ancuţa. O cheamă Anca! îi strigă cele două fete micului ştrengar, care masează mingea în mână şi o trimite cu o precizie firească de care doar un atlet desăvârşit e în stare.
- Vlad, tu poţi să-mi spui Ramona, dacă vrei, îi strigă Ancuţa, roşie în suflet. Şi obrazul drept îi e brusc roşu, de la mingiuţa pe care n-a mai apucat s-o prindă. Tăinuită în nervurile de cauciuc, mingea a purtat, dulce, mângâierea palmei iubitului ei.
Dacă iei la rând toate străzile anonime din Bucureşti e imposibil să nu găseşti şi alţii ca ei.
Phoenix - Lisztomania
- Ramona, Ramonica, Ramonica, prinde mingea! strigă băieţelul, lansând racheta.
Ramonica tace şi prinde mingea cu un efort disperat.
- N-o cheamă Ramona, măi, o cheamă Ancuţa. O cheamă Anca! îi strigă cele două fete micului ştrengar, care masează mingea în mână şi o trimite cu o precizie firească de care doar un atlet desăvârşit e în stare.
- Vlad, tu poţi să-mi spui Ramona, dacă vrei, îi strigă Ancuţa, roşie în suflet. Şi obrazul drept îi e brusc roşu, de la mingiuţa pe care n-a mai apucat s-o prindă. Tăinuită în nervurile de cauciuc, mingea a purtat, dulce, mângâierea palmei iubitului ei.
Dacă iei la rând toate străzile anonime din Bucureşti e imposibil să nu găseşti şi alţii ca ei.
Phoenix - Lisztomania
miercuri, iulie 15, 2009
Mâine e miercuri.
într-o zi, printr-un decret cu aplicabilitate mondială şi imediată s-a hotărât ca tot restul de zile din totul restul vieţilor rămase de trăit pe pământ să fie miercuri
pe unii miercurea i-a prins aşteptând weekendul ce avea să nu mai vină
s-au dus acasă, s-au culcat, s-au trezit a doua zi şi au venit la serviciu
a treia zi la fel, munceau cu ochii pe calendar, scărpinându-se din când în când în cap
companiile multinaţionale făceau profituri uriaşe şi tăceau din gură, le convenea
la un moment dat, zicându-şi „stai, nene, că nu e chiar aşa!“
s-au hotărât toţi să se bucure de fiecare miercure în parte
au prins curaj
au început să-şi ia zile libere miercurea
să se plimbe pe străzi, de nebuni, în chiar mijlocul săptămânii
să tragă o fugă până la mare, vreo două miercuri la rând
şi-au programat tot felul de cununii şi botezuri miercurea
unii au găsit de cuviinţă că se cade să ţină post până la sfârşitul zilelor
gândindu-se că o minunată miercure eternă cu fasole le-ar putea spăla toate păcatele
zilele de naştere au început să cadă toate în aceeaşi zi
nu se mai ştia cine cui îi face cinste, cine pe cine trebuie să pupe
pentru prima oară s-a stabilit indubitabil că sfârşitul lumii va pica într-o miercuri
şi tot într-o zi ca asta, unii dintre noi au descoperit o piesă superbă
pe care şi-au promis c-o s-o asculte măcar din joi în Paşti
The Temper Trap - Sweet Disposition
pe unii miercurea i-a prins aşteptând weekendul ce avea să nu mai vină
s-au dus acasă, s-au culcat, s-au trezit a doua zi şi au venit la serviciu
a treia zi la fel, munceau cu ochii pe calendar, scărpinându-se din când în când în cap
companiile multinaţionale făceau profituri uriaşe şi tăceau din gură, le convenea
la un moment dat, zicându-şi „stai, nene, că nu e chiar aşa!“
s-au hotărât toţi să se bucure de fiecare miercure în parte
au prins curaj
au început să-şi ia zile libere miercurea
să se plimbe pe străzi, de nebuni, în chiar mijlocul săptămânii
să tragă o fugă până la mare, vreo două miercuri la rând
şi-au programat tot felul de cununii şi botezuri miercurea
unii au găsit de cuviinţă că se cade să ţină post până la sfârşitul zilelor
gândindu-se că o minunată miercure eternă cu fasole le-ar putea spăla toate păcatele
zilele de naştere au început să cadă toate în aceeaşi zi
nu se mai ştia cine cui îi face cinste, cine pe cine trebuie să pupe
pentru prima oară s-a stabilit indubitabil că sfârşitul lumii va pica într-o miercuri
şi tot într-o zi ca asta, unii dintre noi au descoperit o piesă superbă
pe care şi-au promis c-o s-o asculte măcar din joi în Paşti
The Temper Trap - Sweet Disposition
sâmbătă, iulie 04, 2009
Ultima zi a minţii unui vatman.
Poliţia Uitării Capitale l-a găsit într-o seară pe cel mai devotat vatman al urbei prăbuşit în întunericul mort al minţii sale.
Cei mai infatuaţi detectivi au încercat să afle ce conţinea mintea acestui vatman care era căpitanul unui tramvai.
La două zile după moarte, cu ajutorul unor aparate de tortură şi resuscitare aceştia au descoperit că mintea căpitanului de tramvai înviase şi umbla liberă pe traseul obişnuit al tramvaiului 34, şicandându-i pe cei mai infatuaţi detectivi, întinzându-le tot felul de capcane în care ei cădeau ca proştii.
Iată un extras din raportul Poliţiei, care atestă că nu e de joacă cu mintea ludică a unui vatman mort. De menţionat că, dintr-un dubios spirit competitiv, josnicii detectivi încearcă să-i învingă cu propriile arme pe poeţi, dar sfârşesc murdari pe mâini de atâta poezie.
Au existat cazuri în care mai mulţi detectivi-criminali-în-serie şi-au lăsat amprentele lor de infractori pe gâtul câtorva versuri care n-aveau nici o vină.
Raport oficial întocmit de ofiţerul de filaj Marga Veronica, în 4.07.2009.
„Subiectul, în speţă mintea numitului Vatman Gheorghe a coborât din scară dimineaţă la ora 5 AM, moment în care am început filajul. Adâncituri colorate, gândurile lui au circulat o vreme printre şine ca marea printre bărcile pe care nu le-a vâslit niciodată.
Mintea numitului V.G. s-a strecurat pe Strada Intrarea Frumoasă unde a încetinit pasul. S-a oprit să-şi aprindă o ţigară sub un balcon.
La ora 6.05, mintea lui Vatman Gheorghe a muşcat cu urechea dintr-o vioară abia trezită din somn, la etajul unu.
La ora 6.10 am pornit radarul de detectat gânduri şi am aflat că subiectul crede că orice femeie e frumoasă pe întuneric.
Ora 7.16. Detectorul cu rază lungă de acţiune a descoperit rămăşiţele unei iubiri în partea dreaptă a minţii. Detectorul a recepţionat frânturi de fraze: „să ne lămurim încet fiecare sărut“, „unde mi-ai pus ciorapii, iubito?“, „mi-ai făcut o poftă să te iubesc încât îmi vine să te mănânc“, „n-am să te părăsesc niciodată, dar nu promit“.
Ora 7.30. Mintea subiectului pare că este în continuare îndrăgostită. Tragem această concluzie deoarece s-a apucat să umble razna pe străzi. Câteodată râde cu nemiluita sau fixează cu privirea diverse obiecte minute în şir, la intervale de timp care nu corespund vreunui tipar cunoscut din manualele de filaj.
Ora 8.20. Cercul suspecţilor s-a strâns atât de mult încât mă doare. Mă tem că V.G. îşi va sinucide gândurile la următorul macaz, dar asta e o supoziţie empirică. Articulaţiile de fier ale şinelor au devenit aiurea. Drumul metalic a părăsit carosabilul şi s-a căţărat pe un bloc.
Ora 8.30 Gândurile subiectului stau cu faţa în sus şi cu ceafa lipită de asfalt şi mă privesc drept în ochi. Mintea celui mai devotat vatman al urbei are ea însăşi ochi frumoşi, albaştri şi denşi. Deocamdată, ea îşi aşază tâmpla încet şi previzibil pe o venă de fier.
Concluzia raportului Poliţiei Uitării Capitale, nr. înreg. 279/05.07.2009.
Minţile oamenilor sunt nişte enigme înghiţite de timp. Nu este bine, domnule căpitan. Ar trebui să avem mai mult răgaz pentru minte. Să te uiţi la cana de ceai şi să-l îndulceşti cu ce ai dori să ţi se-ntâmple. O simplă trecere pe o stradă îngustă, o ureche care muşcă dintr-o vioară, o hărmălaie de linguriţe în miocardul unui bistro, o gleznă uşoară traversând o oglindă, lucrurile astea ar putea să facă mintea mai frumoasă.
Shearwater - Rooks
P.S. cu dedicaţie pentru o minte cu pălărie.
Cei mai infatuaţi detectivi au încercat să afle ce conţinea mintea acestui vatman care era căpitanul unui tramvai.
La două zile după moarte, cu ajutorul unor aparate de tortură şi resuscitare aceştia au descoperit că mintea căpitanului de tramvai înviase şi umbla liberă pe traseul obişnuit al tramvaiului 34, şicandându-i pe cei mai infatuaţi detectivi, întinzându-le tot felul de capcane în care ei cădeau ca proştii.
Iată un extras din raportul Poliţiei, care atestă că nu e de joacă cu mintea ludică a unui vatman mort. De menţionat că, dintr-un dubios spirit competitiv, josnicii detectivi încearcă să-i învingă cu propriile arme pe poeţi, dar sfârşesc murdari pe mâini de atâta poezie.
Au existat cazuri în care mai mulţi detectivi-criminali-în-serie şi-au lăsat amprentele lor de infractori pe gâtul câtorva versuri care n-aveau nici o vină.
Raport oficial întocmit de ofiţerul de filaj Marga Veronica, în 4.07.2009.
„Subiectul, în speţă mintea numitului Vatman Gheorghe a coborât din scară dimineaţă la ora 5 AM, moment în care am început filajul. Adâncituri colorate, gândurile lui au circulat o vreme printre şine ca marea printre bărcile pe care nu le-a vâslit niciodată.
Mintea numitului V.G. s-a strecurat pe Strada Intrarea Frumoasă unde a încetinit pasul. S-a oprit să-şi aprindă o ţigară sub un balcon.
La ora 6.05, mintea lui Vatman Gheorghe a muşcat cu urechea dintr-o vioară abia trezită din somn, la etajul unu.
La ora 6.10 am pornit radarul de detectat gânduri şi am aflat că subiectul crede că orice femeie e frumoasă pe întuneric.
Ora 7.16. Detectorul cu rază lungă de acţiune a descoperit rămăşiţele unei iubiri în partea dreaptă a minţii. Detectorul a recepţionat frânturi de fraze: „să ne lămurim încet fiecare sărut“, „unde mi-ai pus ciorapii, iubito?“, „mi-ai făcut o poftă să te iubesc încât îmi vine să te mănânc“, „n-am să te părăsesc niciodată, dar nu promit“.
Ora 7.30. Mintea subiectului pare că este în continuare îndrăgostită. Tragem această concluzie deoarece s-a apucat să umble razna pe străzi. Câteodată râde cu nemiluita sau fixează cu privirea diverse obiecte minute în şir, la intervale de timp care nu corespund vreunui tipar cunoscut din manualele de filaj.
Ora 8.20. Cercul suspecţilor s-a strâns atât de mult încât mă doare. Mă tem că V.G. îşi va sinucide gândurile la următorul macaz, dar asta e o supoziţie empirică. Articulaţiile de fier ale şinelor au devenit aiurea. Drumul metalic a părăsit carosabilul şi s-a căţărat pe un bloc.
Ora 8.30 Gândurile subiectului stau cu faţa în sus şi cu ceafa lipită de asfalt şi mă privesc drept în ochi. Mintea celui mai devotat vatman al urbei are ea însăşi ochi frumoşi, albaştri şi denşi. Deocamdată, ea îşi aşază tâmpla încet şi previzibil pe o venă de fier.
Concluzia raportului Poliţiei Uitării Capitale, nr. înreg. 279/05.07.2009.
Minţile oamenilor sunt nişte enigme înghiţite de timp. Nu este bine, domnule căpitan. Ar trebui să avem mai mult răgaz pentru minte. Să te uiţi la cana de ceai şi să-l îndulceşti cu ce ai dori să ţi se-ntâmple. O simplă trecere pe o stradă îngustă, o ureche care muşcă dintr-o vioară, o hărmălaie de linguriţe în miocardul unui bistro, o gleznă uşoară traversând o oglindă, lucrurile astea ar putea să facă mintea mai frumoasă.
Shearwater - Rooks
P.S. cu dedicaţie pentru o minte cu pălărie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)