La capătul celălalt al ceştii de ceai sunt eu, cu o gură intensă, predominant lacomă; nasul adumbrit de arome ilegale, demente; măcel de arome în gura lichidă.
La capătul celălalt al mâinii mele drepte eşti tu, prelungită din mine ca un vis scurt şi cuprinzător.
La capătul celălalt al urechii aleargă translucid un vals metalizat.
Metallica - The Day That Never Comes
Death Magnetic, 2008.
6 comentarii:
un alt filigran marca verbiaj la o ora tarzie marca vineri noaptea.
o sa visez numai valsuri kafkiene, amice! :)
Frumos. Reuşeşti cumva să atragi lectorul înspre o stranie intimitate. Pare că-i spui lui, deşi are senzaţia aceea stăruitoare că se află acolo unde nu ar trebui să fie. :)
innu, se afla exact acolo unde trebuie sa fie :)
panta, iar ai adormit citindu-mi visele.
Ceai si Metallica.O combinatie semifluida marca Verbi.
ceai nea dede cu mine? de ce ma persiflezi? tot asteptam sa cante hetfield pe ruseste un metallicazacioc, sa se asorteze mai bine cu samovarul. pana la urma m-a luat somnul pe romaneste.
Just imagine.. samovar susurand somnatic, caldura sub plapuma de mohair.. nu ca-i faina mentalizarea, pentru luni dimineata? :)
Trimiteți un comentariu