când vezi un om căzut la pământ, loveşte-l mişeleşte, pe la spate, cu 6 megapixeli şi fă-l nemuritor
acolo unde vântul are de spus poveşti cu accent oltenesc
acolo unde oile placide s-au aşternut la primăvărat, privesc nutreţul fără E-uri cu multă poftă din care vor consuma întreaga iarnă perfect
max îmi păzeşte în vârful visurilor mele moşia mea aievea şi adevărată şi palpabilă
opreşte-te, călătorule, să mori un pic, ca să învii mai mult
lalele. în grădinile părinţilor
surprinzătorul coş cu ouă. vesele împletituri de lemn şi culoare
actorul grăbit să fie liber.
fugar în amintirile copiilor de prin curte, nepoţi cu strungăreaţă, care ştiu să-şi strângă în braţe copilăria
Duble.
foto & video © verbiaj
6 comentarii:
oh, verbiaj, verbiaj,
din vina ta mi s-a facut din nou dor de Paste! :) desi suntem abia in Saptamana luminata, am impresia...
am avut si eu de cateva ori iepuras. la bloc. ii tineam cata vreme erau mititei (cu putin mustar mergeau la fix) si apoi ii duceam la tara unde sa ingrasau ca porcii si nu mai erau chiar asa de dragalasi.
oltenasule, te invidiez pentru lalele, sa stii!
auleeeu da ce frumos e acolo.
cine stie mai baieti poate intr-o zi o sa bem o cafeluta impreuna, printre lalele si printre copiii nostri.
frumos. foarte frumos
Lalelele tale mi-au amintit de gradina bunicilor si de dupa-amieze tarzii de inceput de vara...
mi-e clar. max e idolul meu. te rog sa il saluti de a mine.
Trimiteți un comentariu