Opt lucruri aleatorii despre mine.

1. Beau cola combinată cu bere.
2. Nu-mi plac ABBA, Beatles şi Bee Gees.
3. Era să dau în plâns după ce am citit "La Medeleni".
Fiind singur în cameră, puteam să irig un pic obrajii,
dar m-am abţinut.
4. Mint cu naturaleţe.
5. Am jucat fotbal la amatori, în tinereţe.
6. Sunt dement după eclerele cu ness.
7. Ţin cu U. Craiova.
8. Cred că Dumnezeu există.

Leapşa primită de la runbaby pleacă mai departe către
Aky, Petisa, Zalex, Florentina, Trestie, Panta, Dede şi Yume.
(Linkurile au fost scrise din memorie, vă rog să apreciaţi, deci...)

Regula: spune opt lucruri aleatorii despre tine. Dă leapşa mai departe
la opt persoane. Scurt şi cuprinzător.

UPDATE culinar şi stomacal.
Horă nocturnă de eclere şi amandine.
Dacă tot am avut pofte, m-am gândit
să le şi pun în practică.

Ce-am mai văzut prin Bucureşti.

Vrăjeli demascate.





Intrare în clădirea Uniunii Scriitorilor.

Unde merg de Paşti.

La casa părinţilor mei.

Cu şnur (roşu) şi trese.

În spate, pe cartonul alb, scrie aşa:
verbiaj - clasa a-IV-a C
poză pentru panoul de onoare de la parter
elev fruntaş.

Oameni şi blocuri.

Ce văd:

un sutien plin cu o femeie
un deget care răvăşeşte două nări

o bucată de vânt aţipită pe o pătură din balcon
praf aleatoriu, şters de o doamnă grasă, cu permanent

revin la domnişoara cu sutien, de la 8, e mai interesant
(perdeaua întredeschisă mi-a înghesuit privirea
înăuntru).

râde din profil
iar pielea ei zămisleşte câteva umbre care nu-i aparţin.

îşi întinde poftele pe covorul din sufragerie
(pradă uşoară)
doar o fracţiune de secundă se lasă zărită
năluca ei preferată, care se năpusteşte ferice peste ea.
două minute mai târziu, pe balcon,
un întuneric, fumat la filtru, în doi.

Ce aud:

e ziua lu vecinumeo zid în zid cu mine.
lamulţianilamulţiani, super dubios, n-am auzit nici
măcar o manea, de-mi venea să mă autoinvit să ascult
queen, we are the champions.
deci există şi vecini care îmbătrânesc frumos.

Ce nu aud:

eu nu mă aud când sforăi.
tocmai când terminasem de scris că eu nu mă aud
când sforăi m-a pălit o idee mult spus genială.
Va urma.

Bonus:
Prin amabilitatea unui domn grozav am descoperit
acest artist senzaţional, care cântă sublim, hituri contemporane,
dar în stilul anilor '20-'30.

Max Raabe - We Are the Champions

Colaj.

Dragoste





şi război.

Aforisme de cartier.

O rază de filosofie fără studii superioare
a brăzdat ieri înserarea bronzată.

Mergeam spre casă, coteam stânga, pe străduţă.

El: tinerel, mustăcioară.
Ea: româncă cu doi rr.
Bebeluş: o îngemănare smiorcăită a părinţilor.

El (calm): "Cum poţi fă să înveţi legislaţia, când nu cunoşti
semnele de circulaţie?
Ea: tace.
El: "Nu pot să-mi explic".
Ea: tace.
El: "E ca şi cum ai citi fără să ştii alfabetul".

Deziderate.

M-aş muta la ţară, aş asculta Chopin până aş
cădea lat, mi-aş face un gard de creioane colorate.

Ruşi.

"*Tolstoi(evski) nu e o formulă de mine inventată.
Potrivit legendelor academice, ar fi fost găsită în lucrările
unor studenţi la litere" - Djerzinski.

Un text foarte frumos al lui Djer.

Fără cap şi fără coadă în două acte.

O umbră de creier amorţit. Un soare de pixeli care răsare peste.
Şi blogul meu îşi reia saltul său necesar elucubrant.

Pretextul nu este decât seara aceasta. Şi în ea, dar şi în irisul meu drept
s-a năclăit subit imaginea imposturii.

O falangă de gunoieri, gata să disloce cu o aruncătură de mătură
dezmăţul gunoaielor de cartier.
Par mobilizaţi până la lacrimi. Ce actori buni! Cât de bine mimează avântul muncitoresc!

Da, această imagine mi-a făcut din nou poftă de scris.
În realitate, comandamentele Mr. Proper se pregătesc să atace bordurile lui Videanu cu curul.
Îi aşteaptă o noapte lungă de stat, pe bani privaţi.

Mă uit la cerul de pe cer. Îi sugerez lui
Dumnezeu să ne ierte că trăim în mizerie şi mă fac imediat nevăzut sub pământ.


(Brainstormingul măturilor. Ora 22.30, zona Primăverii.)

Mizeria de la metrou e redundantă, zâmbetele nu.

Mi se întâmplă o fază care mă genializează instant trăind-o.
La staţia Dristor 1 se urcă o femeie obositor de frumoasă.
Albul ochilor ei e superb.

Asaltul vinovat al sprayului Rexona trimite înspre mine sute de feromoni.
Sunt fără apărare.

Glezna lucidă glisează de-a lungul privirii cu o precizie brutală,
predominant blondă.
Pe la tâmple îmi zboară îngeri cu miros de fornetti. de mere.
Nu mai ştiu ce să fac.

Atentă şi alene, diafana mă ocoleşte. Se aşază pe scaunul rezervat femeilor
cu copii în braţe. Instantaneu, îmi doresc să fiu copil.