câte ceva despre măruntele lor tabieturi, despre
marile lor aşteptări. Inconfundabile frustrări,
triste veselii. Bloggerii mei preferaţi.
Nu ştiu cine sunt şi de unde au apărut. Nu i-am văzut
niciodată. Dar mi-i închipui. Cred că arată cam aşa.
Djerzinski - a.k.a Ewan Mc Gregor.
Vârstă: 32 de ani.
Tabieturi: lecturile în singurătate, Pink Martini,
Barcelona, filmele de artă, fotbalul.
Calităţi: Statornic, vocabular debordant, capacitate de analiză,
tenacitate.
Defecte: Câteodată scrie chestii care mă depăşesc.
Poate că uneori e cam leneş.
Piesa care i se potriveşte: Radiohead - Street Spirit.
Kolonelul Voiculescu. a.k.a Jean Gabin tânăr.
Vârstă 29-30 de ani.
Tabieturi: Internetul, gadgeturile, romanele clasice,
presa internaţională, jazz-ul, vara.
Calităţi: Retorică bună, excelente abilităţi de mediator,
autodidact.
Defecte: Se aprinde repede, e irascibil şi se plictiseşte uşor.
Piesa care i se potriveşte: Frank Sinatra - Summer Wind
Alexedi a.k.a Jake Gyllenhaal
Vârstă: 27 de ani.
Tabieturi: limba engleză, berea de socializare, muzica
ultimilor 20 de ani
Calităţi: personalitate puternică, altruism.
Defecte: fumează.
Piesa care i se potriveşte: Portishead - Life in Mono.
El lunes a.k.a Rui Costa.
Vârstă 27 de ani.
Tabieturi: fotbalul, fotbalul, călătoriile,
Portugalia, presa sportivă.
Calităţi: amuzant, om de lume, optimist chiar şi când e pesimist.
Defecte: Nu prea mai scrie pe blog.
Piesa care i se potriveşte: Wilson Simonal - Nao Vem Que Nao Tem.
Zuzeta a.k.a Catherine Zeta-Jones.
Vârsta 34 de ani.
Tabieturi: casa ei de la Olăneşti, prietenii, mai nou,
socializarea online, poezia în proză.
Calităţi: optimistă, motor de veselie în familie,
altruism, dârzenie.
Defecte: Are o părere despre orice.
Piesa care i se potriveşte: Dire Straits - Lady Writer.
Paul Dimulescu a.k.a Kafka.
Vârsta: 24 de ani
Tabieturi: Şaorma de la Dineş, evacuarea
şaormei, apoi din nou şaorma.
Calităţi: de multe ori e mândru că e român.
Defecte: E mai deştept decât mine.
Piesa care i se potriveşte: Tudor Gheorghe - Ce bine trăiam flăcău.
28 de comentarii:
Ma nimerisi!
Cu criticile?
zeta-jones?! ma flatezi, verbiaj...
te-apropii aproape nepermis de mult de mine. mai mult decat casa de la olanesti iubesc insa marea. atat de mult incat n-am indraznit sa scriu despre ea.
si, da :)), am o parere dspre orice. si nu ezit sa mi-o spun!
si dire straits am ascultat chiar asta seara.
hm, pentru un cititor atent de bloguri si de oameni, stai bine.
pentru inceput!
(si ma bucur ca ma numar printre bloggerii tai preferati)
Cine se simte jignit, sa comenteze! Am fost cat am putut de sincer, asta se vede din ceea ce scrieti voi, din ceea ce comentati. Eu nu va cunosc, dar va cunosc.
mama! ce inghesuiala la postari!
2,54; 2,55; 2,56!!!
z, ma bucur ca ai o parere despre orice, mai ales la mine pe blog, unde si eu ma supun regulii. Mi se pare esential, totusi, sa nu vorbesti doar ca sa vorbesti. Imi place sa invat cate ceva chiar si din cel mai mic comentariu. Sa invat sa zambesc, poate.
sunt femeie, sigur ca uneori vorbesc doar ca sa vorbesc. dar sa stii, am invatat sa si tac.
Deci, te-am nimerit, cat de cat, zuzeto! N-oi fi tu zeta jones dar insemnarile tale se apropie de frumusetea ei.
da. pentru cat poti sa intuiesti un om din niste insemnari generate de niste stari, categoric, da.
n-ai "prins" intensitatea, violenta, furiile. ai descoperit in schimb veselia.
dar e mai bine asa cum m-ai descris tu. :))
Pretty close, mister! Dar daca ii dai voie, Djerzinski ar dori sa faca niste mici corectii legate de portretul facut de tine lui Djerzinski:
Pe rand:
Zici tu:
"Djerzinski - a.k.a Ewan Mc Gregor". Multumesc, mi-ar placea sa fiu el, ca el, dar deocamdata avem in comun doar... privirea ;).
"Vârstă: 32 de ani". Bingooooo!
"Tabieturi: lecturile în singurătate, Pink Martini,
Barcelona, filmele de artă, fotbalul". I'm a loner, sir, selectez la sange clientela, nu e o noutate, deci principalul meu tabiet e singuratatea:) Mai cred ca lectura e un act solitar prin excelenta (ar mai fi cateva, dar nu e locul sau momentul sa detaliez... :D). Si ar mai fi important de retinut ca nu ma uit doar la filme de arta, am si placeri vinovate in materie de cinema!
"Calităţi: Statornic, vocabular debordant, capacitate de analiză,
tenacitate". + autoironie
"Defecte: Câteodată scrie chestii care mă depăşesc." Multumesc din nou!
"Poate că uneori e cam leneş." Oh, Doamne, ai tras in plin!
"Piesa care i se potriveşte: Radiohead - Street Spirit". De acord. Mai ales, videoclipul ;)
Kudos!
Eu de ce nu apar in clasament?
pen'ca piesa potrivita matale nu exista-n playlist la verbiaj.
nu? :D
zuzeta, doar nu iti doreai sa-mi umplu tot blogul cu furiile tale!
Djer - lenesule! Autoironicule!
Videoclipul mi se pare fabulos, de la Radiohead, am fost fascinat ani de-a randul. Ii sfatuiesc pe toti cei care trec pe aici sa-l vada.
v, ma bucur atat de mult sa-ti vad din nou litera infipta-n blogu meu. Deschide frate blogu! Trage cu mitraliera de cuvinte :))
v, si inca ceva. Voiam sa te pun si pe tine pe lista, dar ai blogul inactiv. Stii cum imi imaginez ca arati? 35 de ani, 1,73, cu burtica, ten masliniu, putin chel - adica exact ca tipul din Brainiac, ajutorul lui Hammond.
:))))
na, ca ma imbatrinisi cu un an. in rest... doar halat nu port, sa stii. :))
Fir-ar sa fie, si-am zis sa nu ma mai destrabalez narcoleptic, ca pierd toata distractia si ma trezesc prea tarziu. Poftim cum se duce de rîpă batraneasca vorba despre cei din urma care posteaza cei dintai... Dar sa nu ma lungesc.
Domnu` verbiaj, avem asa:
1. Kafka vs Dimulescu: ne-ai nimerit la circumferinta urechilor si la privirea adusa un pic spre stanga. Nu ma uit cîș, dar mi-ar placea. Nu ne-ai nimerit la podoaba capilara delo-deloc. Raportul e de 3 la 1 in favoarea lui.
2. Tabieturi: bune, ca-s atent la detalii si tot ce fac, fac ca la carte, atunci cand nu fac pe fuga. Si-mi mai plac western-urile spaghetti.
3. Calitati: sigur ca-s mandru ca-s roman, doar sunt oltean.
4. Defecte: desteptaciunea e relativa.
5. Cat despre Tudor Gheorghe.. Cu piesa asta ti-ai asigurat un loc in Rai. Pun eu o vorba buna la poarta.
Hai noroc si sanatate!
v, de burtica nu zici nimic...
paul, daca e sa ne uitam dincolo de cantecele lui gheorghe descoperim un tip arogant si mandru de mandria lui, de desteptaciunea lui, ceea ce mi se pare cam deplasat. Am avut nesansa sa-l cunosc si mi-a lasat un gust amar. Oricum, el o sa ajunga in rai inaintea noastra, e imposibil sa nu-i remarce sf petru la poarta mustatile ce le poarta.
cre' ca-i o problema cu naiu', ca nici cu alalalt gheorghe - zamfir - nu-mi e rusine ce figura e... :))
(err... burtica? dom'le, speram sa nu observi... :D )
Si mie mi se pare deplasat, dar daca esti singurul care mai tine in picioare folclorul romanesc (ala de țara, nu vorbesc de nișe precum Fanfara Ciocîrlia sau Haidouks) mi se pare greu sa nu te-apuce si aroganta la un moment dat.
Pînă la urmă eu ma multumesc cu ce ma intereseaza, anume muzica - sau filmul, sau cartea. Daca ma apuc sa scociorăsc la nivelul OMULUI, ajung sa-mi pierd respectul si-apoi cu ce mai raman? Raman batînd din buze si mai singur si mai trist decat e normal in ziua de azi.
Da, recunosc, uneori si mie mi se face pielea de cocoş pe mine cand il ascult. Muzica lui e unica. oltean mandru e pleonasm, nu?
Verbiaje, nu m-ai nimerit decat cu fotbalul si, partial, in limita timpului destul de putin, calatoriile... :)
Ma fastacesc, mai verbiaje :)
Si o trista mentiune: 27 e, de fapt 29. Uf!
el lunes, ai destul de putine insemnari personale pe blog, cred ca asta trebuie sa schimbi cat de cat. oricum, imi plac subiectele pe care le alegi.
alex, deci semeni oarecum cu gyllenhaal ala, ca eu asa imi imaginez ca ai arata
Alex, lasa ca cei doi ani in minus de la tine erau la mine, ti-i inapoiez... :))
Uneori am fata aia de copchil, da. Ai ceva fler, nu zic :)
dar ma emotioneaza si onoreaza compania selecta in care ma aflu. Eu, un Jake, intre atatia monstri sacri :)
Si multumesc pentru melodie. Life in Mono, fie ca-i Mono, fie ca-i Portishead, na poftim, ca o canta si Emma Bunton :))- oricum e foarte, foarte frumoasa.
Alex, deci pana la urma cine-o canta :))
Normal, noi, care suntem oameni cu umbrela cu maner de lemn si valiza de tweed, vom aprecia originalul (Mono) si cover-ul (Portishead). Cu Emma, cat o fi ea de blonda si 'ingenue', va trebui sa ne vedem in toamna :))
Dupa o scurta documentare in pauza de masa, revin cu erate.
Dna Bunton are un album Life in Mono, nu si o melodie. Cred ca treaba cu Portishead este o greseala perpetuata in ciberspatiu.
Vom ramane astfel cu Mono, care mi se potriveste si e una din preferatele mele. Si statea pe una din casetele (of, casetele!) mele preferate - Great Expectations OST. Gata, ca am verbiaj mai ceva ca verbiajul insusi :)
Acu ma duc la pozele de la TVR, ca sa ma joc de-a ghicitul.
Trimiteți un comentariu