O imagine a României încremenite.
În calendar, aprilie 2007; dar grilajul, magazinul şi
asfaltul tocit aparţin altor vremi. M-am simţit
înghiţit de trecutul lacom, digerat pe jumătate
şi ejectat în prezent. O imagine a anilor '80,
pe care i-am trăit copil.
Un domn s-a oprit în mijlocul străzii să mângâie
o pisică vie. Nu una de pe LCD, pe care o gâdili cu
mouseul şi o scrolluieşti până toarce.
O imagine a liniştii.
4 comentarii:
Ziua de astazi este ziua optimismului pe blogurile noastre, stimate domn. Nu stiu cat optimism s-a scurs printre degetele acestui om, atunci cand a mangaiat pisica... si nu stiu nici daca acesta avea motive sa fie "pesimistic when he has so many reasons to be optimistic". Dar stiu un lucru : astazi, si prin aceasta insemnare a dumneavoastra, optimismul meu a fost consolidat. E-un sentiment placut sa traiesc zile marcate de-un optimism solid, confirmat, augmentat de oameni minunati. Va multumesc, domnule Verbiaj!
tara asta vazuta prin ochii tai...fragmentata, e uneori foarte urata si alteori foarte frumoasa. nu e cale de mijloc.
imi place ochiul tau.
Paste linistit si tie :)
Ai ochi frumosi, tinere! Imi placu insemnarea ta. Incepi sa te indrepti, e imbucurator acest fapt. Vezi, educatia scolii vechi te-a ajutat. Nu multumi Europii, ci fostei scoli.
Trimiteți un comentariu