Sunt în concediu

şi, cum n-am plecat încă pe nicăieri, stau acasă, dar şi la cinema, şi văd multe filme. Umplu lacune cu lopata, mulţumită/datorită/din cauza numiţilor cinesseur şi pantacruel. Pe ei îi ştiu, cu ei merg până la capăt.

A mai început un an.

Şi nu ne-a mai rămas decât să aşteptăm, din nou, primăvara.