Nu-i mulţumesc, nici n-are rost să-i mulţumesc pentru ceva ce i s-a părut foarte firesc. Doar îi spun că voi fi aici pentru mult timp, ca să ştie unde să mă găsească. Oricând. Sunt lucruri care nu se schimbă, cum ar fi, de exemplu, prietenia noastră, atât de specială, minimalistă, aş spune, făcută mai ales din cuvinte care contează.
Pianul de la minutul trei ţi-l dau acasă, prietene, sper să ai unde să-l pui, te priveşte, cadoul nu mi-l mai iau înapoi.
şi dacă piesa v-a stârnit cheful, mai ascultaţi şi aici, primele două sunt de neocolit.
P.S. Da, am primit mailul. Să înceapă toamna, deci. Avem de discutat.
P.S. Aştept un mail crucial, de care depinde relansarea acestui blog. Nu vreau să-l grăbesc pe expeditor, are şi aşa multe pe cap, şi mă gândesc că în zilele următoare va fi şi mahmur. Dar vreau doar să-i spun că părerea lui înseamnă lumea pentru mine (am tradus literal şi artistic expresia cu pricina, engleza mea cam la nivelul ăsta se află.)