Great ride!

Great entertainment.



Durata: 1 minut.

Revin în cinci minute, varianta clasică.

sursa.

Războiul de pe hârtie.

aici, pe monitor.

Trei autografe.

Într-o iarnă aprigă, povestea asta era adevărată.
La fel de reală e şi amintirea care a mai rămas din ea.

Am urcat la etaj, seara. În lift, umbra unui bec.
Pe hol, lumina unui întuneric. Nu ştiam unde stă.
Dar uşa era întredeschisă. Mă aştepta.

Am pătruns în garsonieră uşor şi fără glas; fricos,
să nu cumva să-l tulbur.
Cu ochii închişi, privea clapele pianului.
Cu vocea scăzută mi-a poruncit să mă aşez.
"Eu am ceva de terminat", mi-a spus.

M-am aşezat în picioare, de-a dreapta lui.

Valsul din garsonieră

"Gata! Nu prea am timp acuma să stăm de vorbă,
te-am chemat doar să-ţi spun să vii mâine".
El nu se scuza niciodată. El era aşa cum este.

Schimbasem vreo două metrouri, un autobuz şi un tramvai
ca să ajung până la el.

Prima mea întâlnire cu Johnny Răducanu.
Îngerul în izmene m-a întâmpinat cu un vals cântat la pian.

Mai târziu, când aveam bucuria să-l cunosc, când am băut cu el
prima cafea cu lapte, în garsoniera cu doi chiriaşi, un jazzman şi un pian,
mi-a dăruit chiar şi privilegiul de a-mi zâmbi.
Şi tot cândva, mi-a scris pe cartea lui o dedicaţie pe care n-o voi uita
niciodată:

"Lui D., cu drag. Şi cu mulţumirea că a avut bunăvoinţa de-a fi
lângă mine".

(Andrei Pleşu cântă cu Johnny Răducanu, la Tescani (1989, aprilie, în două
nopţi, Săptămâna Mare - mulţumesc, runbaby)



Cândva, când eram şi mai tânăr

mă aflam la un târg de carte.
Citisem "Politicele" lui Patapievici şi eram
de acord cu anumite chestii din ele. Cu cele pe care le înţelegeam, desigur
(o mare parte din volum a rămas un mister, DEX-ul meu nu era foarte updated).

Dădea autografe, pe cărţile pe care i le cumpărau oamenii. Eu nu puteam spera
la acel volum; simplu student, cu banii drămuiţi pentru covrigi.
Mi-am făcut curaj şi m-am aşezat la coadă. Când mi-a venit rândul am scos
o jumătate de hârtie a4 şi i-am întins-o. În spatele meu, vreo 20 de persoane
mă împungeau cu volumaşele lor virgine.

"Eu nu am bani să vă cumpăr cartea, dar vreau totuşi să-mi faceţi
şi mie o dedicaţie pe această bucăţică de hârtie. Şi vă promit că o să strâng
bani să vă cumpăr cartea", am bolborosit eu.
S-a uitat la mine fără să-mi spună un cuvânt. Mi-a smuls hârtia emoţionată din
mână şi a blagoslovit-o cu o mână de diacritice.
Apoi mi-a aruncat un zâmbet elegant, patapievician, asortat la papion.

"Pentru D. Să îndrăzneşti întotdeauna să ai discernământ".

În zilele noastre. Aseară.

Aseară mi s-a întâmplat şi cea mai dragă dedicaţie pe care am
primit-o în tumultuoasa mea carieră de autografanatic.

"Lui D., cu prietenie. Şi cu bucuria că am cunoscut un om ca el".

Autograf pentru omul din spatele autografului, căruia ştiu că
nu-i plac prea mult înfloriturile de limbaj: "Mulţumesc la fel".

Douăsprezece noaptea, cu dor.

trec secundele gravide, nasc urlând
picături de ploaie repetate.

Becali.

sub acoperire.

Ceva fain.

aici.

alex despre zoso.

Bine zis.

Film mut cu plase.

Toată fauna umană se perindă pe la notar.

Ascultând jazz la căşti, n-am putut să le citesc emanaţiile vocale
din gaura gurii;
în schimb, le-am lecturat paporniţele, inscripţiile de pe tricou,
grimasele, mersul legănat, ocările de la subsuori.

Unii nu ştiau să "complecteze", alţii mestecau gumă peste
mirosul de ceapă.

Intersectată cu efluviile de ştampilă, odoarea a două pungi de cipsuri
cu caşcaval mi se ambuteiază între nări.
Copiatoarele sunt în călduri; mustăţile notăriţelor, la menopauză.

Războiul plaselor

"La noi nu se bea bere", icneşte o funcţionară publică.
"Burgerul" îşi ascunde năduşeala jenată într-o plasă "La mulţi ani!"
(Moş Crăciun râde).

O plasă Sugus vrea să sară peste rând. (Sugus i-a adus multe avantaje de-a
lungul vieţii). Un tricou adibas supurează contradictoriu. N-o lasă. Plasa Sugus
face botic.

Idilă cu miros de flirt

"Geny" (supermarket) intră în vorbă cu "Leonardo". Îşi zic zâmbete de vârsta
a treia peste un intelectual care stă între ei (o plasă "Humanitas").
Scot discret o cască dintr-o ureche. Sunt răsplătit, pentru că aud
cea mai tare replică de flirt: "Dacă trăia Ceauşescu".

V-am dat plasă: v-am pus pe blog, nerozilor!

Veni vidi învinsărăm.

Vizita lui Bush, tradusă în olteneşte.
Via Şuţu.

Gândesc fragmentat şi iluzoriu.

Exerciţiu de sinceritate pre-adormire.
Idei care mi-au trecut prin cap absolut aleatoriu
înainte să mă culc, adică peste un sfert de oră.

arunc o privire rănită peste umăr şi văd că
în Titan nu miroase ca-n Tolstoi.

stomacul scârţâie în mine ca o uşă neunsă,
consecinţă a eclerelor consumate din poza de mai jos.

vecinul de la 8 a adormit în gând.

dl gâdea şi dl stan sunt tolomacizaţi de peniţa dlui pleşu.

papucii verzi de sub masă sunt prea murdari ca să-i mai spăl.
cred că o să-i arunc direct
în picioare.

mi-am recitit o scrisoare de dragoste scrisă cu cerneală, acum vreo şapte
ani şi în care iubeam genial.

ţin căştile la urechi de vreo oră fără să ascult nimic, aud doar
albul de pe monitor.

mi-am parcat maşina perfect, neieşită din rând, dar mâine o voi găsi lovită în plin.
de privirea invidioasă a vecinului cu logan.

mă mănâncă capul şi cacofonia păduchilor din el.

După toate probabilităţile, voi visa frumos.

Arta care face henţ.

Aici, golul cu mâna e valabil.
Maradona, eşti răzbunat.

UPDATE:
Dirijorul şi pianistul.
(Pentru mânării şi cu animale, clicaţi
site-ul La Repubblica)

Autoflagelare.

Mă tratez de impostură cu metafore.