luni, iunie 18, 2007
La piaţă cu Cel de Sus.
Foto © Verbiaj.
Dumnezeu a ieşit până la supermarket să
vadă care mai sunt preţurile. Şi-a făcut şi listuţă.
Fasolea s-a cam scumpit. Mazărea are bobul din ce în ce mai mic.
Porumbul e modificat genetic. E-urile au gust de carne.
Un întreg pomelnic de simboluri chimice înlocuieşte în raft
H2O-ul. Apa e neagră şi cu bule. Nimic din ce a lăsat el pe pământ.
Dumnezeu a participat la raliul cărucioarelor din hypermarketul Auchan
şi a ieşit pe locul 182. Şi-a dat seama că nu prea mai e în formă.
Dumnezeu a probat o bicicletă de fitness dar era prea scumpă pentru el.
S-a decis să facă mai multă mişcare. Dumnezeu are burtă.
S-a oprit în librăria improvizată printre conserve să cumpere o ediţie
revăzută şi adăugită a Bibliei. Poate chiar cu poze, cu el tânăr. Dar
n-a găsit-o. Nici măcar la reduceri.
Lui Dumnezeu nu îi plac manelele. Nici Holograf. Singurul CD
pe care şi l-a cumpărat e Best Of Depeche Mode. Îi place melodia
"Personal Jesus". Se regăseşte în versurile "Feeling unknown and you're
all alone".
Bulversat de beţia de etichete, Dumnezeu s-a rătăcit printre branduri.
A plătit o parte cu bonuri de masă, o parte RON şi a dat să plece.
Pentru că doamna de la casă n-a avut rest, i-a dat un Orbit verde.
L-a băgat direct în buzunarul gurii şi a început să-l mestece preocupat.
Îl urmărim pe Dumnezeu cum traversează printr-un loc nepermis,
e claxonat şi înjurat de un tip cu un BMW. Dumnezeu nu ripostează.
Omul avea dreptate.
În garsoniera lui de la etajul 7, Dumnezeu
a pus la fiert o ciorbă de cartofi, nepreferata mea.
Deşi ştie că mie nu-mi place aşa ceva, face greşeala să
mă invite să ne ospătăm împreună. Îl refuz, ce pot face?
Iar acum sunt la clipa remuşcărilor. Dacă l-am jignit?
Dumnezeu nu are mail sau celular şi nu prea pot da de el.
N-am încotro, trebuie să iau cartierul în piept şi să-i bat la uşă.
Şi nu pot să mă duc nici cu mâna goală.
Cobor până la chioşc, iau o Cola la 2 şi mă duc să
redevenim prieteni.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
14 comentarii:
Şi v-aţi împăcat? Cred că te-a invitat şi pe tine la o cafea :)
Daca-l gasesti sa-mi dai si mie un mail...
Am jucat un şah, l-am lăsat să câştige, ca să-i treacă supărarea. Nu beau cafea, am dat-o pe cola, dar e cam caldă. Apropo, Oana, ce să-i zic din partea ta?
Eu, daca l-as vedea pe Dumnezeu, l-as ruga sa te binecuvanteze, meriti!
Vecinul de blog,
Kolonelul
Mişto mod de a vedea lucrurile. În definitiv se spune că divinitatea e în fiecare din noi.
Aşa că, poate într-adevăr Dumnezeu a fost la supermarket. A fost acolo în fiecare fiinţă ieşită la cumpărături. Şi în şeful care îşi terorizează angajaţii, şi în cei care stau la casă şi în cei care se plimbă printre tejghele.
Sa-i zici ca inca nu mi-a trecut supararea pe el. Stie el de ce...
Oana, fac şi eu pe inchizitorul, cum faci tu :)). De ce eşti supărată pe preşedintele suprem?
Nicoleta, unde a fost Dumnezeu când ai dat examen la Pruteanu?
NOTA 10+
Claudiu, n-am luat nota asta în viaţa vieţilor mele. 10, da, nu sunt modest, mă laud, dar 10+... O să-mi iasă medie mare...
A...da, nu ştiu.
Îmi amintesc însă emoţiile cumplite de la examenul ăla. Şi stupoarea teribilă - profu îşi aranjase scaunul în aşa fel încât putea sta cu cracii că altfel nu pot să spun, între picioarele fetelor.
Eu am luat 7 din prima şi m-am bucurat enorm că am scăpat de Diavol. Deci, Dumnezeu a fost cu mine:)
Eu Il gasesc pe Dumnezeu de fiecare data cand ma duc la biserica, mai exact la Stavropoleos, si asta se intampla cel putin de doua, trei ori pe saptamana. Acum ceva timp, intrand intr-o alta biserica, mi-am dat seama ca, pentru mine, casa Lui Dumnezeu este la Stavropoleos. Acolo eu reusesc sa ma intalnesc cu Dumnezeu. Chiar daca, El este in fiecare clipa cu noi, cu fiecare. :)
Ştiu biserica, e o operă de artă, iar preoţii, atât de blânzi. Am fost acolo când a murit Cristian Nemescu... O răcoare plăcută domneşte printre picturi, iar curtea interioară e un mic colţ de Rai.
Eu am fost acolo marti, ziua in care l-au adus, daca mai mi-aduc bine aminte. Stiam de duminica, de la Liturghie, ca va fi depus acolo, anuntase Iustin Marchis, care e prieten de familie cu parintii lui Cristi Nemescu. Pe 28 august am avut prima proba de la examenul de admitere la teatru, examen pe care 2 saptamani mai tarziu aveam sa-l pic.
Ps. Ai vazut "California dreamin'"?
Ptr mine a fost primul film romanesc care mi-a placut cu adevarat.
Cristina, înseamnă că om fi fost la câţiva paşi unul de celălalt. Eu am fost la slujba de pomenire, extrem de emoţionant, mulţi tineri care plângeau, am avut un nod în gât tot timpul. N-am văzut încă filmul, dar n-o să-l ratez, am auzit numai laude de la prieteni.
Trimiteți un comentariu