Woody Allen de la scara 3.

Notă: public un draft din 12.02.2010, ca să vedeți și voi ce-mi trecea mie prin cap și prin viață în momentul ăla.

Deşi stau de doi ani şi două luni în scara în care stau, nu l-am văzut niciodată pe omul ăsta. Până în seara asta.


Am fost până la Billa să iau nişte pâine şi am sfârşit prin a cheltui vreo 75 de lei. Nu m-am ales doar cu două plase pline, ci şi cu două întâmplări pe care îmi place să le intitulez suprarealiste, deşi locuiesc în cartierul Sălăjan.

Mă ajunge din urmă.
Woody: Pfuu, pute a cauciuc.
Eu: Da, a dat cineva foc.

20 de metri mai încolo
Woody: Tu câţi ani ai?
Eu: Cât îmi dai?

El: Vreo 16.
Eu: Ohoho, chiar aşa tânăr crezi că sunt?
El: Cum, ai mai mulţi?
Eu: Mai pune.
El: Păi...
Eu: Da' tu câţi ani ai?
El: 30.
Eu: Şi eu tot 30 am.
El: Vezi, de ce ne-o fi lăsat Mântuitorul aşa mici? (cred că voia să spună „mignoni“)

Woody e îmbrăcat subţire, are ochelari cu rame mari şi dioptrii, merge puţin cocoşat, are un aer de intelectual ratat şi inadaptat social, ce mai, Woody întreg, deși mi-e doar vecin și nici nu locuim în New York. Încerc să-l ispitesc, crezând că o s-o ia pe panta cu religia.

Eu: Am şi un copil, sunt şi însurat...
El: Aa, să-ţi trăiască.
Eu: Tu eşti însurat?
El: Anul trecut, prin vară, am fost prin parcul Titan, pe la ţiganii ăia care vând fier vechi pe acolo. Mă plimbam pe acolo şi vine la mine o ţigancă şi îmi cere o ţigară.

Nu vedeam legătura între întrebarea mea şi digresiunea lui, dar, fie, mai aveam un pic până acasă şi l-am ascultat. Aveam să aflu în scurt timp ce maestru al suspansului mergea în dreapta mea.

El: I-am spus că îi dau o ţigară dacă mă lasă s-o fut. Şi acuma, în martie, o să nască. O să devin şi eu tată.
Eu (deloc surprins): Păi trebuie să te apuci să strângi bani de pampers, de nuntă...
El: A, păi nu mă însor cu ea. Nu-i suport pe ţigani.
Eu: Păi ba îi suporţi, ba nu îi suporţi.
El: Da, da şi ei i-a plăcut. Am făcut asta ca să mă răzbun. De fapt, eu o iubesc pe alta.
Eu: Şi asta ştie de cealaltă?
El: Asta crede că sunt handicapat, mă înjură, dar eu o iubesc.
Eu: Dar tu lucrezi?
El: Nu, nu lucrez.
Eu: Dar ai lucrat vreodată?
El: Nu, n-am lucrat.
Eu: Şi din ce trăieşti.
El: Mă ţine soacră-mea.
Eu: Bine, sănătate, la revedere.
El: Salut.

Îl las în urmă şi mă îndrept spre scara 4. Parcurg spaţiul dintre ele până la jumătate, dar sunt ajuns din nou din urmă de Woody.

El: Auzi, eu pregătesc acuma un serial despre dragostea mea pentru tipa asta pe care o iubesc.
Eu: Cum adică, un serial, nu înţeleg.
El: Un serial de televiziune.
Eu: Da? Şi unde o să-l faci, la Mediapro?
El: Da, la Buftea. Dacă vrei, pot să-ţi găsesc ceva de lucru acolo, un rol, ceva.
Eu: Nu mersi, nu am nevoie. Sănătate, pa!
El: Pa.

7 predispoziţii la dialog.:

Liviu Drugă spunea...

Foarte misto!! :)

verbiaj. spunea...

Mersi, Liviu. Și că m-ai ținut atâta amar de vreme în reader, și pentru likeul pe Facebook.

Liviu Drugă spunea...

Verbiaj, cred că ştiam că ai să te întorci. Nu ştiu de unde... :)

alexedi spunea...

zi-i ca e unu la scara 5 care-si cauta de lucru :))

alexedi spunea...

a, e din 2010... pardon.

verbiaj. spunea...

Alex, zici ca e unul de la scara 5 care cauta sa-mi dea de lucru :)

pantacruel spunea...

cat de tare! parol!!! :)
adica mai vreau

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template