Serată mondenă la un amic al unui alt amic. Insistenţa cu care aceste persoane mă invită „să spun ceva“ îmi aminteşte de o replică a lui George Vraca, răzbunând o dată pentru totdeauna breasla socotită mereu „în reprezentaţie“.
Eram împreună la o masă cu lume multă şi Vraca fusese intens solicitat să spună - între două feluri - „ceva“ din „Scrisoarea a III-a“. Un personaj foarte tenace nu-l slăbea, în special, deloc.
- Zău, maestre, fă-ne plăcerea şi recită ceva. Excedat, Vraca îl întreabă:
- Nu vă supăraţi, dumneavoastră ce meserie aveţi?
- Colonel de artilerie, răspunde cu aplomb convivul.
- Atunci, zău, fă-mi plăcerea şi trage niţel cu tunul...
Radu Beligan - „Luni, marţi, miercuri“, Editura Eminescu, 1978.
5 comentarii:
mi-am adus aminte că am văzut cartea pe la ai mei pe-acasă și tare aș vrea s-o citesc.
sa zici in 2 vorbe cum ti s-a parut.
excelent, maestre! m-am râs! :)
Asta este una din glumele pe care Beligan ADORA sa le spuna cand are ocazia (are un manunchi de amintiri pe care le roteste, deh, nimeni nu e mereu original si genial in acelasi timp!). Am auzit-o din gura lui de cel putin 3 ori. Acum, e a 4-a...
Amuzant, amuzant rău de tot. Mi-a luat ceva timp să îmi duc ochii(blestemaţii, în mormînt vor să mă bage) de la anecdotă.
Trimiteți un comentariu