miercuri, iunie 02, 2010

Sibiu.

Am făcut o întindere urâtă la umărul drept (când strănut, îmi vine să mor) şi am luat-o cu mine la Sibiu, la festivalul de teatru, amăgindu-mă că o să-mi treacă.

Sibiul e frumos chiar şi când plouă şi mai ales atunci. Câteodată, ploaia se mai şi opreşte, tocmai atunci când trebuie să traversezi prin bălţi Podul Minciunilor şi cocheta lui existenţă, cu un soare venit de nicăieri, deasupra, lucru care te face să spui, pe loc, „opreşte-te clipă, că prea frumoasă eşti!“.

Replică pe care am auzit-o, în sfârşit, rostită de Ilie Gheorghe în „Faustul“ lui Johann Wolfgang Purcărete. Dacă aş fi profesor, i-aş duce pe studenţii la Actorie s-o vadă pe Ofelia Popii cum îşi vinde sufletul diavolului ca să joace perfect rolul lui Mefisto. Le-aş arăta cum arde de tot pe scenă un actor şi apoi i-aş sfătui să uite orice teorie.

Eugenio Barba, teoreticianul italian care mi-a făcut onoarea de a-mi turna vin în pahar într-un spectacol de-al lui, spune că tragedia noastră este că nu putem rupe normele şi că nu putem uita tot ce am învăţat la şcoală. Am zâmbit, norocos, atunci când a spus asta, amintindu-mi că nu mi-a plăcut niciodată teoria.

Se anunţă zile obişnuite zilele următoare şi o revenire la vechile obiceiuri şi la lupta cu ele.


3 comentarii:

domnisoaraT spunea...

O lume mica si totusi un Sibiu mare :))

helios spunea...

da, ploaia s-a intors pe pamint sa ne spele ....trupurile infierbintate. pacat ca nu ne poate spala si gindurile neterminate, ideile suspendate, si alte lucruri "parazite" care se intimpla in creier. am reinventat privitul in gol pentru ordonarea activitatii cerebrale. nu mi se mai pare pierdere de timp

helios spunea...

pentru ca nu mai pot folosi mailul scriu aici: intrebare: cind se va termina? cui foloseste?