Dureri transformate în lungmetraje.

Vulturii umblă cu dureri sfâşietoare în ciocurile lor lungi şi le mai scapă din când în când, după ce le-au plimbat prin cer ca pe nişte plicuri nedeschise. Durerile sfâşietoare cad de la înălţimi ameţitoare, alunecă pe gâturile unor trecători obişnuiţi, iar aceştia le înghit din greşeală ca pe nişte râme şi merg mai departe.

Nimeni nu ştie ce consecinţe au asemenea gesturi scăpate de sub control ale vulturilor, dar, la un moment dat, un domn şi-a luat teama în dinţi şi a mers pe filiera acestor (să le zicem) dureri (să le zicem) sfâşietoare.

Cu orgoliul sfâşiat de incompetenţă, acest domn a ratat câteva filiere, până să ajungă la cea despre care vom vorbi.

Când oamenii dorm, şi nu mai sunt atenţi. Reformulez: când oamenii dorm, şi nu mai sunt atenţi.

Visele lor recrutează dureri pentru o planetă inexistentă. Nimeni n-a fost acolo, dar toată lumea vorbeşte planeta de bine. Pentru că această planetă aleatorie se pare că are un efect benefic asupra tuturor suferinţelor trimise în exil, din moment ce le transformă cât ai zice „lungmetraj“ în filme de Oscar, din care puteţi viziona bucăţi aici. Iar eseul îl şi puteţi descărca, desigur.

Probabil fără nicio legătură cu rândurile de mai sus, am pus şi o melodie, rugându-vă să ascultaţi împreună cu mine partea mea preferată, de la minutul 3.22 până la minutul 4.00.



Efterklang/Album Magic Chairs, 2010.

8 predispoziţii la dialog.:

cinela spunea...

Verbiaj,grozave linkuri.Multzam.

Iar daca e vorba de durere, sa auzim ce are de zis si scriitorul nostru preferat, KV:

"Am îngheţat.
Nu sentimentul de vinovăţie mă îngheţase. Mă auto-educasem să nu încerc niciodată acest sentiment.
Nu înfricoşătorul sentiment al pierderii suferite mă îngheţase. Mă auto-educasem să nu rîvnesc la nimic.
Nu detestarea morţii mă îngheţase. Mă auto-educasem să mă gîndesc la moarte ca la un prieten.
Nu furia sfîşietoare împotriva nedreptăţii mă îngheţase. Mă auto-educasem să accept că pentru fiinţa umană a căuta recompense şi pedepse drepte era totuna cu a căuta acul în carul cu fîn.
Nu gîndul că nimeni nu mă iubea mă îngheţase. Mă auto-educasem să mă descurc fără dragoste.
Nu gîndul că Dumnezeu era neîndurător mă îngheţase. Mă auto-educasem să nu aştept nimic de la El.
Ceea ce mă îngheţase era faptul că nu aveam absolut nici un motiv s-o pornesc în vreo direcţie anume. Ceea ce mă pusese în mişcare şi mă făcuse să trec prin toţi aceşti ani searbăzi şi lipsiţi de sens fusese curiozitatea.
Acum pînă şi ultima ei pîlpîire se stinsese."
(„Mama Noapte”)

Zvârluga. Zvârluga Bond spunea...

3.22.-4.00.
:)

helios spunea...

despre minte si sentimente (dupa damasio): orice act de cunoastere asociaza o traire emotionala. daca aplicam aceasta "lema" la scrierile lui KV ajungem la concluziile: 1) perpetuarea unui sentiment inseamna automat ca actul de cunoastere care l-a generat nu s-a consumat. mai este ceva de cunoascut, "cunoasterea curge inca". 2) daca nu mai exista nimic de cunoascut (in orizontul personal) atunci absenta sentimentului de curiozitate.
kv spune: nu sentimentul de vinovatie ma inghetase. ma autoeducasem sa nu incerc niciodata acest sentiment.
intrebare: cind te simti vinovat? atunci cind faci ceva ce crezi ca nu este permis. de exemplu: arunci o hirtie pe jos. adica atunci cind violezi o regula de comportament minora. de ce arunc o hirtie pe jos? pentru ca nu sunt suficient de educat - invatat - cunoscator sau pentru ca imi lipseste...cosul de gunoi. si tot asa....

helios spunea...

oh, buna ziua Domnule/Doamna Cinela. 1. relatia cu pisicile nu are legatura cu stapinitul (a se vedea filmul Pacientul englez pentru a fi in topic)2. am cautat blogul incanu si nu l-am gasit. 3. imi plac coincidentele lingvistice (teorema-lema si uscatorul de rufe cu aburi marca electrolux dryer steamer). 4. prietenul nostru comun - scriitorul "p" a dezvoltat asiduu teoria vectorilor si a fractalilor cu aplicatii la viata oamenilor "ascultatori". 5. singurele birouri din apropiere sunt ale postei. aveti vreo legatura cu aceste birouri?

Kolonelul spunea...

B.D la munte si la mare.

helios spunea...

misterul si jocul. sa le lasam asa cum sunt.

trifoicupatrufoi spunea...

foarte fain slide-ul. M-am uitat de cinci ori la el!

helios spunea...

" panseu tibetan": am auzit dar nu am vazut. am vazut dar nu am auzit. am simtit dar nu am gindit. am gindit dar nu am simtit. am pindit pisica...dar nu am prins-o. am gasit-o pe simona si restaurantul dar n-am gasit culoarea. si tot asa...am gasit ceva si am pierdut altceva. am trait ceva si am omis altceva. altii m-au gasit pe mine dar eu i-am pierdut. pe altii i-am gasit eu dar m-au pierdut ei. de altfel vreau doar sa ma regasesc pe mine si pe cei pe care i-am pierdut din lasitate sau din comoditate."

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template