O povestire care nu stă în picioare, dar nici aşezată.

E noapte. Şi, chiar dacă nu cunoaşte foarte bine legea aflată în vigoare, îşi asumă spontan orice risc şi stinge lumina doar cu o singură mână.

Peste visul perfect la care tânjeşte deja potriveşte tacticos toate umbrele păturilor care îl aşteptaseră în patul respectiv. Îşi pune mâinile sub cap şi se ascunde pentru câteva clipe în amintirea zilei pe care tocmai a omorât-o. Adoarme împăcat, convins că mâine ea va învia din nou încă o dată.

Noaptea trece fără evenimente notabile.

Se trezeşte şi îşi dă repede cu nişte emoţie rece peste faţă, ca să-şi revină.

Pleacă la drum, îmbrăcat în fular, în mănuşi, şi în toate celelalte. Ajunge la metrou, unde citeşte peste umărul unei domnişoare de care se îndrăgosteşte instantaneu timp de o staţie „stai lângă mine în sufletul meu şi eu îţi voi scrie în fiecare zi o scrisoare, opt ani de-acum înainte. Îţi promit. Cu acelaşi stilou pe care mi l-ai dăruit ca să prind puteri. Îţi mulţumesc, draga mea. Fără stilou parcă nu mai eram eu, eram doar un străin care îţi strecura printre degete...“.

Nu mai apucă să citească şi se face că nu înţelege, deşi chiar nu a înţeles nimic. Coboară îngândurat la o staţie căreia îi urăşte la perfecţie toate treptele.

Pe stradă îşi ţine foarte strâns la piept toate promisiunile pe care le-a făcut cu câteva zile în urmă. Este foarte egoist, în ceea ce le priveşte.

Ajunge într-un loc în care a mai fost şi în care existenţa i se repetă la milimetru.

Aici, găseşte o îmbrăţişare scăpată de cineva pe jos din greşeală. O bagă repede într-unul dintre buzunarele lui rupte şi cusute cu aţă albă, se duce în lift, se blochează între etaje, o scoate şi se uită la ea. E o îmbrăţişare din 2007, model vechi, cu emoţia la 17%. O ţine la piept până la vreo 9%, după care oboseşte sufleteşte şi decide s-o lase acolo.

Cine poate fi acest străin care bântuie străzile, blogurile şi vieţile sale nenumărate? Indicii: puţinul lui trecut îi prinde din urmă toate amintirile; sforăitul lui are un somn foarte liniştit; în fiecare seară mănâncă trei jumătăţi de portocală şi în general umblă cu foarte multe jumătăţi de măsură asupra lui, riscând în orice clipă să fie arestat.

Puteţi să băgaţi mâna în foc că ar fi chiar el?

11 predispoziţii la dialog.:

helios spunea...

da, ai scris foarte frumos. ai combinat fantasticul, misterul, incertitudinea cu realul, exactitatea, masurabilul. detaliul ci generalul. particularul cu universalul. noi si eu putem fi acest strain.

verbiaj. spunea...

multumesc, helios, complimentele tale au avut o inaltime de 2 m si 15 cm.

pantacruel spunea...

domnu verbiaj.
am vrut sa va trasnsmit de mult, dar pesemne am tot uitat, ca poemele dvs in proza au ceva din piciorul lui urmuz, buza lui ionesco si o bruma din geana lui brumaru. mai au si o bucatica din plamanul lui dan barbilian, matematicianul,
asta asa, ca sa fiu putin nesuferit :)

verbiaj. spunea...

nu ati uitat, intotdeauna v-ati adus aminte. m-ati luat putin prin surprindere si nu vreau sa par absurd, dar nu mi-a placut deloc matematica.

helios spunea...

poate ti-a placut matematica dar n-ai stiut cum sa te apropii de ea. dar acum iti place matematica?

verbiaj. spunea...

acum imi place la fel de mult ca limba rusa, pe care n-o stapanesc la perfectie.

innuenda spunea...

Eu mă simt depășită, verbi. Cred că ori n-am înțeles eu exact, ori domnul ăsta aleargă după cai morți să le ia trapul.

Eu zic să-i dai ceva concret, pentru care merită să te oprești între etaje. :)

verbiaj. spunea...

innu, zici ca e fain cu opritul intre etaje, nu stiu, n-am incercat, dar personajul nostru a incercat, era ceva sex in scena aia cu imbratisarea, o imbratisare pe care a lasat-o nesatisfacuta, o imbratisare care nu se mai imbratisase din 2007 si careia i se cam terminasera bateriile, saraca de ea.

innuenda spunea...

Păi, de aia și zic...pune-i baterii noi!:P

cinela spunea...

Frumoasa intriga, dar eu un singur lucru vreau sa aflu din toata povestea : ce se intimpla cu a 4-a jumatate de portocala?

Zvârluga. Zvârluga Bond spunea...

(Pentru postarea asta, eu aş fi ales piesa celor de la Razorlight - I Can't Stop This Feeling I've Got, dar mă rog, eu chiar nu mă pricep să cânt :))

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template