sâmbătă, noiembrie 14, 2009

Şi ajunge.

Îşi printează lacrimile pe o foaie A4, păstrată special pentru asemenea ocazii, şi pleacă.

Deschide ezitant uşa compartimentului. „Ne pare rău, doamnă, dar toate locurile comune sunt ocupate“.

Trenul pune câte un pas rotund înaintea celuilalt şi ajunge. Acolo unde liniştea devenise de mult literatură.

Tristeţea obosită din ochii ei coboară prima, atentă la treapta lipsă, care o poate arunca imediat între şine. Drumul a fost lung. Kilometri de eternitate. Nici nu ştie câte ore au trecut. A stat mult pe coridor, în semiîntunericul sacadat. Deloc atentă, respirând nonşalanţa ţigărilor nestinse. Umbra trenului a doborât fără excepţie toţi copacii.

Pasul ei atinge peronul pe care nu o aşteaptă nimeni. E o primăvară de-ţi vine s-o tai cu cuţitul, iar marea nu e deloc departe. Atât îşi mai doreşte. Marea îi priveşte cu un ochi critic nemărginirea şi o lasă să ajungă în ţara de nicăieri.

Aici, banalitatea e doar o urmă târzie, cuvintele demonetizate nu-şi pierd niciodată valoarea, umbra avioanelor ocoleşte de data asta toţi copacii, primăvara are o traiectorie precisă, mergând în mai multe direcţii deodată, frumuseţea pământului devine ca niciodată eternă, şniţelele gudurate sunt noile animale de casă şi aşteaptă să fie bătute prieteneşte pe umăr, iar lacrimile sunt printate direct pe obraz.

Aici unde liniştea devine, între timp, literatură.


Lady & Bird - Malmo Livs

7 comentarii:

anadana spunea...

numara clipele. calatorea intr-o realitate paralela cu speranta ca-l va intalni pe invizibilul poet risipitor de cuvinte.si... a ajuns, in sfarsit, pe un peron, unde o doamna obosita si neasteptata l-a privit trista, starnindu-i interesul pentru o clipa, sau pentru o lacrima, cine stie?

verbiaj. spunea...

nostalgiile nu mint niciodata.

Zvârluga. Zvârluga Bond spunea...

Mulţumesc. Da, ajunge.

Indelible Bonobo spunea...

oare in intoarcerea spre inapoi, unde literatura devine maculatura? cel mai bine ne mutam la konstanza.

verbiaj. spunea...

zamo, ca masura de precautie, literatura nu devine niciodata maculatura daca o scrii in virtual :)

Indelible Bonobo spunea...

asa-i, devine spam sau se farama in ciripituri :)

anadana spunea...

sper ca linistea de pana acum sa fi devenit literatura(vorba verbiajului)si anul ce se apropie sa aduca pentru poet risipa de cuvinte:)La multi ani!