Între paginile 64 şi 65, John se răzgândeşte *

64: „râsul ei răsună în stradă ca un pumn de monede aruncate pe jos“ (...)

65: „dar sub luciul verde al rochiei fundul ei copios întinde materialul cu o oarecare importanţă“.

* în Fugi, Rabbit.

Uluitor de simpatic, Jim a auzit că *

Nikola Tesla a perceput pământul ca pe un conductor de rezonanţă acustică.

Ca să verificăm teoria: la voi se aude?



The Temper Trap - Science of Fear

în Coffee and Cigarettes.

Un vecin de la 6 spune că

Oribil de vizionar, un fost profesor universitar şi beţiv, abia întors din viitor mi-a povestit în lift că legea împotriva faptelor bune s-a promulgat pe 27 iulie 2061, în Zalău City, capitala regatului Caracal.

Săracu', a ajutat o bătrânică să treacă strada şi a primit doi ani de puşcărie cu suspendare. Poliţiştii călare pe nevestele lor patrulau tot timpul pe străzi, ca să-l prindă cu mâţa-n sac. I-a deschis o sticlă de lapte unui bătrânel fără dinţi şi a primit 50 de tuci amendă (tuca fiind moneda naţională, în 2061).

Şi s-a întors în prezent ca să-şi bea minţile cu sticla. Nu mă întrebaţi cum a ajuns din nou în prezent, că a trebuit să coboare.

Woody spune că *

Orice ai scrie, încearcă să fii cât mai original. Iar dacă trebuie să furi, fură doar de la cei mai buni. Ai mare grijă de stiloul tău şi usucă-l după fiecare folosire; o să dureze mai mult decât orice altă relaţie.

În viaţă nu vor fi puţini cei care te vor sfătui cum să trăieşti. O să aibă toate răspunsurile... ce să faci şi ce să nu faci... Nu-i contrazice. Spune-le: „Da! Este o idee strălucită!“. Şi apoi fă doar ce vrei tu.

Probabil că există un milion de femei care ar fi fericite să se culce cu tine. Poate nu chiar un milion, dar sunt sigur că ai găsi una, dacă ai îmbăta-o destul.

Aseară eram singur şi am avut o partidă în trei cu Marilyn Monroe şi Sophia Loren. A fost foarte erotic. De fapt, a fost prima oară, dacă nu mă înşel, când acele actriţe au făcut ceva împreună.

Ai sunat vreodată la 911? E ca şi cum ai vrea să obţii o ipotecă.

Dacă apare un tip la Carnegie Hall şi vomită pe scenă sigur se vor găsi unii care să spună că a făcut artă.

Chiar şi un ceas care e stricat şi nu merge tot arată bine ora de două ori pe zi.

* în Anything Else.

Umor britanic.

frustrările unei marmote şi melodia zilei.



durata: 1.29

Retinele sapă vise în spatele ascuns al pleoapelor.

oamenii se săpau unii pe alţii
la prima întâlnire, un puştan adusese în loc de trandafir o lopată

l-am surprins pe angajatul unei benzinării cum săpa o groapă în spatele şefului său aţipit la birou

săpăm cu lingura în ciorbă
săpăm fără să scoatem o vorbă

ieşiţi pe străzi în rochii roz cu picăţele şi cazmale asortate

fericiţi cei cu târnăcopul
scapă cine sapă.

O notă proastă din cauza la gramatică.

Literele au traversat ortografia printr-un loc nemarcat.



foto © verbiaj.

Apropo de peceţi.

Am găsit şi eu una, Djer.

Stătea ascunsă la vedere, dincolo de mirajul meselor pătate de sânge.




foto © verbiaj.

Ispăşire.

un oraş întreg se ascundea pe sub stânci
mulţimi singure de oameni mergeau repede pe autostrăzile de apă
fugind de oraşul de deasupra
lăsând în urmă crimele lui sinucise
şi păcatele lui frumoase.






Dario Marianelli -
Elegy for Dunkirk

foto: Yelena Yemchuk.

Ce credeţi că scria în carte? *

El era singurul vorbitor de limbă din oraş
Şi când vorbea îşi articula limba într-un mod foarte raţional

La un moment dat s-a hotărât să-şi ia o zi liberă
Neştiind că ea îl va urmări toată viaţa
A tăcut cât a putut de tare
A mâncat pâine cu femei goale
A ieşit ultimul la campionatul interjudeţean de nefăcut nimic

Şi-a purtat ziua liberă la reverul hainei până în ultima clipă a vieţii
Ca pe o floare cărnoasă din care din când în când mai muşca o albină gravidă
Ziua liberă s-a transformat într-o eternitate liberă
În momentul în care vorbitorul de limbă
Sătul de atâta subrealism
Şi-a tras câteva cuvinte în cap
Împrăştiindu-şi creierii peste pagina deschisă a primei cărţi aflate la îndemână.
Ce credeţi că scria în carte?

* notă: răspunsul se află în comentarii.



Shearwater - Leviathan, Bound

Dialog cu o fostă colegă.

- Şi, ce mai faci?
- Ei, ce să fac, acum am un proiect, dup-aia o să am un alt proiect...
- Vezi să nu rămâi încremenită în proiect.

Ceva umed.

ploaia a fost cam ambiţioasă pentru o singură seară
şi-a scris frazele ei lungi şi a pus punct pe un bloc
şi-a refăcut machiajul într-o baltă
a tunat şi a fulgerat când şi-a dat seama că şi-a uitat ţigările.



Hello Saferide - I Don't Sleep Well

mulţumesc, alex, pentru melodie.

O domnişoară întoarsă de undeva.

Aerul răsuflă uşurat în toate palmele pe care le-a găsit libere pe Calea Victoriei
la dispoziţia dumneavoastră, domnule, îi spune o domnişoară care şi-a răsfirat fără nici un cuvânt toate degetele
zâmbeşte obosită, alunecând firesc alături de rochia ei uşoară pe lângă vitrine
săraca de ea a stat toată noaptea trează cu pumnii strânşi, adulmecând oraşul de pe balconul pustiu
e multă dramă în mersul acestei femei care a şi uitat de ce se plimbă pe Calea Victoriei
a, gata!
şi-a amintit una dintre tristeţi!
imbatabila ei aură de concediu s-a dizolvat în asfalt cu toc cu tot.



dEUS - Eternal Woman

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template