Dintr-o regretabilă oroare am aflat

astăzi se moare pe nerăsuflate
se moare ca şi cum ai bea un pahar cu apă
se moare cu gura plină de cuvinte nespuse

vântul a umflat o perdea şi hap, ai murit
teribila domnişoară te ia la plimbare
într-o noapte la fel de frumoasă.



Clint Mansell - Together We Will Live Forever

Scările urcau ca nişte trepte, unele strâmbe, unele

ne întâlnim pe veşnicul Lipscani să luăm masa încet
în interiorul tău, un pisoi inexistent se joacă cu un ghem de spaghete
uite, îmi zici, şi-a mânjit mustăţile cu sos

şi mă uit la tine cum mă iubeşti
şi ne plimbăm alături de potăi firave
şi ieşim de la teatru tocmai când ploaia începe să aplaude cu toate
mâinile

pietrele ude ne beau umbrele
şi cuplurile frumoase ne zâmbesc
pe oriunde trecem
ne întâlnim de atâtea ori cu zâmbetele lor încât ameţim

iar eu conduc spre casă într-o altă stare de ebrietate

şi ne îndreptăm amândoi spre somn cu o incertitudine firească
şi ne visăm dinainte visele, ca să nu avem vreo surpriză.




Empire of the Sun
- We Are The People

Poezie pe un post-it.





foto&video
© verbiaj.

Eu cred că tu eşti deosebită.

din pahar, tu bei întotdeauna doar apa cea mai adâncă
ţi-ai pus în cap să miroşi doar florile urâte
câteodată
de la cafeaua de dimineaţă îţi sare somnul până-n tavan şi sparge un bec

tu iubeşti mereu doar de la stânga la dreapta
îmi fumezi noaptea toate degetele de la o mână
tu eşti convinsă că femininul de la piper e Pipera

îţi ia doar trei ore să calci toate şireturile, şosetele, chiloţii, prosoapele, tricourile, pijamalele din casă
la teatru îţi sufli nasul doar când sunt aplauze, ca să rămâi sub radarul monştrilor sacri

te-ai plictisit la dan puric
şi ai râs la mimi brănescu

crezi că în CSI Miami toţi sunt cam afectaţi
îi iubeşti pe Dr. House, pe Data şi pe Al Pacino
m-ai înşela cu ultimul
şi m-ai părăsi pentru primul
de Data ce să mai vorbim, e o fascinantă maşină virgină
tocmai bună să boldly go where no one has gone before
orişicât, cu el nu mă pot pune
dar Al chiar pare de bătut.



The Maccabees - Wall of Arms

Adio, şi am cuvinte!

Ne vom afla, în cele ce urmează, nu în ţinutul formelor fără fond, ci în ţinutul formelor cu fund şi al culorilor planturoase. Bine aţi venit în glie! Sau, pe franceză, „an glie“.



Tori Amos - Welcome To England








Foto: Marcin Sacha.

Minima zilei.

Să nu vă fie niciodată jenă să mă lăudaţi.

Aprecierile Doamnei D către mine.

Doamna D (6/5/2009 11:48:39 PM)

verbiaj, verbiaj, mulţumesc! să ştii că nu am mai intrat pe mess de ceva timp, de-aia nu ţi-am răspuns la timp, acuş intru şi eu după nu ştiu câte zile, măi, şi de-abia aştept, pe cuvânt, să văd ce altceva mai ai pentru mine, la ce alt cadou te-ai gândit tu! măi, ştiu că a fost ziua ta pe 7 mai, LA MULŢI ANI, NA!

m-am gândit la tine, dar nu prea am ştiut cum să-ţi spun atunci la mulţi ani, nu prea ştiu eu cum să exprim astfel de lucruri , măi, îţi doresc nenumărate reîncarnări de-acum şi până în vecie! pentru că eşti un deosebit, nu bat câmpii, pe cuvânt că nu îi bat!

gata, acum închei, trebuie să ne vedem, mor de curiozitate! o luăm şi pe aky şi pe claudiu şi ne vedem şi noi într-una din zilele astea, nu e greu! paaaaaaaa!

Doamna D (6/5/2009 11:50:10 PM): acum văd că ţi-am zis de prea multe ori „măi“ sună ca dracu! „bă“ ar fi sunat mai bine!

Doamna D (6/5/2009 11:50:58 PM): un om deosebit doream să spun! pa, verbiaje!

Doamna D (6/5/2009 11:56:34 PM): iar nu pot să deschid ce mi-ai trimis, nu ştiu de ce naiba nu vrea!

verbiaj (6/6/2009 2:05:32 AM): lasă măi, că sună bine. îţi mulţumesc, şi tu eşti deosebită, deşi eşti foarte slabă, ar trebui să mai pui pe tine 2-3 kile ca să fii şi mai deosebită. ne vedem săptămâna viitoare, la o cafeluţă pe Lipscani? îţi aduc multe cadouri şi pe cel mai important, pe mine însumi.

şi un cadou de încălzire pentru nasul fin al Doamnei D.



Camera Obscura - French Navy

Instantaneele zilei.

- Ai fost vreodată în oraşul privirilor de ciment, ca să vezi cum un poliţist se opreşte în mijlocul unei intersecţii şi împuşcă în cap o secundă?
- Nu, n-am fost, dar am auzit că minutele s-au predat imediat.

- Ţi-ai oprit vreodată maşina neregulamentar, pe strada aceea bolnavă?
- Da, bot în bot cu clanţa unei uşi: „Vă rugăm, nu parcaţi în faţa gheenei!“

- Ai fost vreodată pe Lipscani, să confunzi între ele femeile şi clădirile părăsite?
- Nu, n-am fost, am rămas veşnic acasă, la non-stopul din viaţa blocului, unde mi-am luat o bere şi am plătit-o în fluturi. Şase fluturi pentru o bere.



Anna Ternheim - To Be Gone

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template