Ficsu cu botoane.

verbiaj: dumneavoastră nici nu ştiţi ce piesă am văzut eu aseară
aky: ...
aky: buzunarul cu pâine?

verbiaj: ba ştiţi. aţi văzut-o?
aky: nunu... zi-mi ce valuri ţi-a produs în suflet

verbiaj: dacă vreţi să fiţi fericită, vă implor să o vedeţi
aky: bine, bine, o să sun la metropolis să întreb de bilete

verbiaj: dacă vreţi să fiţi fericită încă o zi şi o noapte după aceea, vă rog să o vedeţi
aky: bine, promit să fac tot ce pot să o văd

verbiaj: vă rog să sunaţi, pentru că se vinde ca pâinea caldă
aky: nu m-a implorat niciodată nimeni să fiu fericită... ca naşu nu e altul, fără glumă acum

verbiaj: vă implor să fiţi fericită
aky: ah... eşti unic, naşule... dincolo de glumă, n-am mai cunoscut pe cineva ca matale... şi chiar mă bucur tare-tare că te cunosc şi că eşti naşul meu

verbiaj: şi după ce veţi gusta câteva firimituri din paradis, să ştiţi că tocmai aţi mâncat o mare felie de tort din fericire
aky: bine! sun mai încolo la metropolis

verbiaj: ai telefon cu disc?
aky: nu... taste...
aky: ?!

verbiaj: poţi să prinzi linia liberă doar dacă ai telefon cu disc
aky (consternată)

verbiaj: aşa mi-a zis mie un înger
aky (dezamăgită): păi... n-am disc...

verbiaj: nu ştiu dacă să-l cred sau nu, dar am auzit ca îngerii au întotdeauna dreptate
aky: auăleu... aşa e... da' n-am disc... crezi că face rabat? îngeru adică

verbiaj: cam complicat. vezi, ca să fii fericit e destul de greu, mai întâi îţi trebuie un telefon cu disc
aky: păi... şi io ce fac, naşule?...

verbiaj: să găsim împreună o soluţie
aky: mă puzzlezi naşule, gogonaşule...

verbiaj: vorba personajelor, cam dăm târcoale pe lângă fericire. mai întâi dăm o târcoală, apoi altă târcoală
aky: o, da...

verbiaj: gata, am găsit
aky: ?

verbiaj: suni de pe mobil pe cineva care are un telefon cu disc şi îl rogi să sune să-ţi facă rezervare
aky: naşule, tu vorbeşti serios cu telefonu cu discu? nu ştiu ce să zic... nu ştiu pe nimeni cu aşa telefon...

verbiaj: râde magnific
aky: trist-bulversată

aky: bine că te văd şi io râzând cu poftă, dă fină-ta care stă cu deştu-n gură şi cugetă în stilul lui habarnam

verbiaj: ah, delicioasă naivitate
aky: păi na... io-l cred pe naşu

verbiaj: nu-ţi trebuie, fină, ce-ţi veni. sună de pe ficsu cu botoane.