Ficsu cu botoane.

verbiaj: dumneavoastră nici nu ştiţi ce piesă am văzut eu aseară
aky: ...
aky: buzunarul cu pâine?

verbiaj: ba ştiţi. aţi văzut-o?
aky: nunu... zi-mi ce valuri ţi-a produs în suflet

verbiaj: dacă vreţi să fiţi fericită, vă implor să o vedeţi
aky: bine, bine, o să sun la metropolis să întreb de bilete

verbiaj: dacă vreţi să fiţi fericită încă o zi şi o noapte după aceea, vă rog să o vedeţi
aky: bine, promit să fac tot ce pot să o văd

verbiaj: vă rog să sunaţi, pentru că se vinde ca pâinea caldă
aky: nu m-a implorat niciodată nimeni să fiu fericită... ca naşu nu e altul, fără glumă acum

verbiaj: vă implor să fiţi fericită
aky: ah... eşti unic, naşule... dincolo de glumă, n-am mai cunoscut pe cineva ca matale... şi chiar mă bucur tare-tare că te cunosc şi că eşti naşul meu

verbiaj: şi după ce veţi gusta câteva firimituri din paradis, să ştiţi că tocmai aţi mâncat o mare felie de tort din fericire
aky: bine! sun mai încolo la metropolis

verbiaj: ai telefon cu disc?
aky: nu... taste...
aky: ?!

verbiaj: poţi să prinzi linia liberă doar dacă ai telefon cu disc
aky (consternată)

verbiaj: aşa mi-a zis mie un înger
aky (dezamăgită): păi... n-am disc...

verbiaj: nu ştiu dacă să-l cred sau nu, dar am auzit ca îngerii au întotdeauna dreptate
aky: auăleu... aşa e... da' n-am disc... crezi că face rabat? îngeru adică

verbiaj: cam complicat. vezi, ca să fii fericit e destul de greu, mai întâi îţi trebuie un telefon cu disc
aky: păi... şi io ce fac, naşule?...

verbiaj: să găsim împreună o soluţie
aky: mă puzzlezi naşule, gogonaşule...

verbiaj: vorba personajelor, cam dăm târcoale pe lângă fericire. mai întâi dăm o târcoală, apoi altă târcoală
aky: o, da...

verbiaj: gata, am găsit
aky: ?

verbiaj: suni de pe mobil pe cineva care are un telefon cu disc şi îl rogi să sune să-ţi facă rezervare
aky: naşule, tu vorbeşti serios cu telefonu cu discu? nu ştiu ce să zic... nu ştiu pe nimeni cu aşa telefon...

verbiaj: râde magnific
aky: trist-bulversată

aky: bine că te văd şi io râzând cu poftă, dă fină-ta care stă cu deştu-n gură şi cugetă în stilul lui habarnam

verbiaj: ah, delicioasă naivitate
aky: păi na... io-l cred pe naşu

verbiaj: nu-ţi trebuie, fină, ce-ţi veni. sună de pe ficsu cu botoane.

Cărţile de sub genunchi.

un rictus fabulos şi enorm îi cuprinde gleznele parfumate; câteva aluniţe vinovate au alunecat în ciorapii adesgo, spălaţi cu dero surf de cea mai bună calitate.
s-a inventat vreodată femeia (scabroasă şi inteligentă, aproape fundamentală) care să folosească vena textilă a propriilor chiloţi roşii ca semn de carte?
mai bine mă opresc, că iar o dau în bălării.





Charles Trenet - Que reste-t-il de nos amours?

Unitate de bază a vocabularului.

m-aş agăţa de un cuvânt dar nu ştiu de care, n-am nici unul la îndepicior, să-l calc pe bombeu şi să-l transform în rateu. În lipsa unui cuvânt care să devină pragmatic, să rodească fapte printre iluzii, în lipsa absentă a unui cuvânt nu mă aleg cu nimic nici eu nici voi. În lipsa unui cuvânt nu mai ai timp să zici altceva. Şi cum să vorbeşti despre ceva ce nu s-a întâmplat încă, despre care nu ştii cum va fi? Ar putea el să te surprindă? Un cuvânt care să mişte toate celelalte cuvinte? Cum poţi să alegi un singur cuvânt dintre toate şi să faci ceva cu el? Nu poţi, e imposibil. Ca un aer care nu-ţi mai încape printre degete, el se scurge, dispare. Nu-i aşa că e greu să alegi un cuvânt dintre toate celelalte? Nu, nu e aşa.



The Smiths - Asleep

Pagina 124. Fuck you!

"Pare că iese şi intră din nebunie ca o muscă pe o fereastră deschisă" - J.M. Coetzee, "Maestrul din Petersburg".

a doua parte a titlului ne-o explică Edward Norton.

Well, fuck you, too. Fuck me, fuck you, fuck this whole city and everyone in it.
Get a fucking job!
SLOW THE FUCK DOWN!



French Teen Idol - (un)told Prejudices

Dilema rezolvată a zilei.

"Nu vă mai faceţi că plouă, chiar plouă!" - Mircea Vasilescu.

Ce poţi să faci în două minute.

dacă aş mai avea de trăit două minute i-aş fura nicoletei banii de întreţinere din geantă şi i-aş cheltui pe femei, dar ce poţi să faci cu o femeie restul de 1 minut treizeci, poţi să-i faci un compliment pe gratis, deci faci şi economie, îi iei o cafea cu şase mii paharul de plastic, mai rămâi cu 3.999.400, o mai îmbârligi încă 15 secunde ca să o aduci unde vrei, iar în prăpastia de 45 de secunde rămasă, cum mai poţi cheltui pe o femeie 3.999.400 de lei vechi?

Deci ai o problemă: 45 de secunde, o femeie, 3.999.400 de lei vechi.
Cum o rezolvi? Ştiind că oricum ai rezolva-o, mori.

Iei femeia, îi dai banii, asta ţi-ar lua cam o secundă (întinsul mâinii) plus patru secunde în care ea acceptă (în două secunde îi trece prin cap o pereche de cizme noi pe care a văzut-o la Unirea Shopping Center).

Mai rămân 40 de secunde. Ce faci după ce i-ai dat banii? Că tu cu ce te alegi, că oricum mori? Eventual o poţi impresiona, îi spui că eşti infractor, femeile au atracţii fatale pentru infractori.

20 de secunde.
în secunda 20 te uiţi la ea
în secunda 19 ea se uită la tine
în secunda 18 te gândeşti ce să spui
dar nu-ţi vine nimic în minte preţ de încă vreo trei secunde
în secunda 14 începi să te gândeşti încet la moarte
dar în secunda 13 îţi spui că mai ai, încă, timp
în secunda 12 vrei s-o săruţi
în secunda 11 închizi ochii
în secunda 10 respiri
în secunda 9 îţi umezeşti buza de sub mustaţă
în secunda 8 scoţi o tentativă de limbă
în secunda 7 îi atingi violent gura
o sperii, o înroşeşti, o băleşti, îi întinzi grăbit rujul
în secunda 6 îţi iei o palmă
peste secundele 5 şi 4
în secunda 3 ai simţit că ai trăit
în secunda 2 ai o mică erecţie
care rămâne dreaptă ca secunda 1
până mori.



French Teen Idol - The Longest Night

Despina.

O veste bună. Kolonelul a înviat-o pe Despina.

Un măcel în versuri.

O spun cu toată responsabilitatea: nu am citit niciodată în presă ceva atât de bine scris. Articolul are vreo 3.700 de citiri şi nici un comentariu. E şi normal. Frumuseţea textului e paralizantă.

Moartea căprioarei. De Ion Ion Ţiriac.

"Seceta a ucis orice boare de vânt. Avionul privat s-a culcat la pământ".

Mai mult, aici.

via Tolo.

Ah, pleasure, pleasure.

Unele melodii îţi intră prin carne drept în suflet, scotocesc ce scotocesc, se bambardesc cu tine până crăpi, crăcit într-o plăcere bolnavă, lugubră şi înduioşătoare.



The Last Shadow Puppets - Standing Next to Me

da, Anca, se impune un update.



My Mistakes Were Made For You.

Cântă frumos şi e şi drăguţel.

González e unic, irepetabil, irepetabil şi irepetabil. M-a umplut de tot, de dau pe afară. Are un glas regesc, o nostalgie dăunătoare şi adictizantă, e mai mult decât am spus până acum şi cuvintele mele se termină ca să înceapă el să cânte din nou.



José González - Down The Line

(u)p.s.
tocmai am inventat un cuvânt.


Anca, mulţumesc pentru José.

Incuria indispensabililor.

prima seară.

E noapte-n pantaloni şi soare nu e
Bezna răsare printre genitale
într-un ungher de tanga coboară luna şuie
vântul a aţipit peste fecale.

în izmenuţe natura face trosc
fasolea iar îşi spune povestea pe de rost
şi în posteriorul cinei chimicale
graniţa dintre buci o soartă bună n-are.

a doua seară.

uite-o, nu e!
şugubeaţa
s-a culcat mai la amurg
şi gagica, nătăfleaţa
s-a-ndemnat la ea cu sârg.

au asurzit muşcatele în glastră
ca să n-asiste la orgie
moartea şi-a luat o drujbă proastă
s-a mai făcut c-o meserie.

şi culcă la pământ viagra
şi seceră tot ciocănelul
şi botişorul şi rujuţul
se şterg discret cu degeţelul.

De citit.

Un text senzaţional al lui Doru Buşcu, recomandat azi de Tolo.

Peripeţiile lui Mitică Dumnezeu.

Dumnezeu a coborât pe pământ într-o garsonieră de la etajul şapte
A devenit om, ca să vadă cum e
A zis: frate, mă plictisesc şi vreau să fiu om
A închis ochii şi a hotărât să se dea jos în cineva, la întâmplare, să-i trăiască un pic viaţa

Şi a nimerit într-un domn de vreo 42 de ani, chelios, cu burtă, nespălat pe cap şi-n gură, care bea bere
Şi ăla hâc, a sughiţat şi s-a trezit cu Dumnezeu în el, în timp ce se uita la un meci

ăsta avea o nevastă şi s-a pomenit că o plesneşte peste urechi cu o vorbă de duh de parcă nu era el
nevastă, i-a zis, noi facem multe lucruri împreună, ne certăm împreună, ne împreunăm împreună
da acuma am chef să ne împăcăm, nu te mai bat
nevastă-sa i-a zis că e beat
Burtă i-a zis că n-are cum, că e abia prima repriză şi a băut doar 2 litri de Noroc
deci n-are cum

Dumnezeu stătea în el şi nu zicea nimic
Mai că-l pufnea râsul
dar deodată, pe "Burtă", pe Nea Mitică, să-i zicem, nimicul a început aşa, să-l roadă ca o spaimă şi să-l scuipe în faţă
şi pe Nea Mitică l-a plesnit aşa o stare de nimicnicie de i-a venit să facă ceva cu viaţa lui
şi-a luat o pufoaică peste maieu şi a coborât în papuci la colţ să-şi ia ceva mai tare
un Polar să-şi dezmierde un molar

pe la etajul 4 s-a blocat liftul şi Dumnezeu a ieşit din el ca să-i bată obrazul
Bă Mitică, ai plecat în mijlocul meciului, mă uitam şi eu la meci
Ăsta se uita la Dumnezeu şi nu-i vedea să creadă
Doamne, tu eşti?
Da
Doamne, măiculiţa Domnului, Doamne iartă-mă, ce-am făcut Doamne, ai venit să mă iei?
Nu, mă, stai liniştit!

Liftul, în continuare, blocat
Frate, fă ceva, porneşte liftu'!
Ăsta făcu ceva şi porni liftul

Urmează un moment de stânjeneală, până la parter.
Mitică fixează distrat o flegmă care se scurge pe oglindă
Cu coada ochiului îl parcurge pe Dumnezeu
Nu i se pare cine ştie ce

Dumnezeu are cam 1.64, pare la vreo 25 de ani, dar sigur are mai mult, e proaspăt ras, miroase a Malizia verde, are unghiile îngrijite, un pic crescute, e tuns bros (deşi nu prea mai e la modă) şi butonează un telefon mobil.
Îi scrie lui Mitică un SMS de sărbători: "Fie ca fie-ta să nu fie ca tine"

Doamne, pot să te-ntreb ceva?
Da, grasule.
Ia Steaua campionatul?
Nu ştiu, Mitică, de unde să ştiu eu.

Lui Dumnezeu i s-a făcut foame.
Lângă dugheana lângă care Mitică linge un polar
e o shaormerie, nu prea de încredere, dar miroase a carne
Şi azi e vineri, e post, ce face Dumnezeu că nu prea are cum să-şi încalce principiile de faţă cu Mitică
dacă era singur era altceva, nu-l vedea nimeni
dar ce exemplu i-ar da el lui Mitică, se gândeşte
Mamă, şi ce ar mânca o shaorma

Produse de post aveţi?
Doar cartofi.
Daţi-mi o shaorma vegetariană, cu cartofi şi de toate, dar fără carne
Şi o cola mică.
Îi fac ăştia shaorma dar Dumnezeu îşi dă seama că oricum a păcătuit cu gândul, că a poftit la carne rău de tot
şi nici de cola nu e sigur dacă e de post sau nu

Hopa, a păcătuit. Acuma ce face.
Cui i se spovedeşte Dumnezeu? Că se simte vinovat.

Gata. S-a luminat! Se hotărăşte să se ierte singur şi pleacă

Dar shaorma şi sentimentul de vinovăţie îi cam vin pe gât
Reintră în Mitică şi îl roagă pe ăsta să râgâie sănătos
Ca să se mai uşureze
Mitică râgâie venial.

Au ajuns înapoi în casă la final, era 2-0 pentru ăia.

PS. Doamne, te rog eu, nu mă mai aştepta cu ciorba de cartofi caldă, că tot nu vin!



Keeping Christ in Christmas. (sursa)

Cine bate cuvintele.

Pentru cine vrea să rămână de 120 de ori mască.




Mulţumesc, Cosmin.

Voi aţi întrebat, iar eu... Am făcut şi eu ce am putut.

urmare din numărul trecut.

1.
Pantacruel: Care este culoarea ta preferată de Blackberry? :)

- Culoarea mea preferată de Blackberry este cea care îmi umbreşte cerul palmei când scot cărbune dintr-o mină imaginară, adică nonculoarea negru.

2. Djerzinski: Dacă nu te întreb nimic şi pun semnul întrebării la sfârşit se cheamă că te-am întrebat ceva sau dimpotrivă?

- Da. Se cheamă. Când nu mă întrebi nimic e ca şi cum m-ai omorî în direct pe google, pentru că eu nemaiputând să-ţi răspund n-aş mai exista.

3. Motanes: Ce sunt femeile, după experienţa şi părerea ta?

- Femeile au fost o întâmplare majoră în viaţa mea, începând cu frumoasa vârstă de 18 ani când am păcălit o minoră. Până atunci fuseseră doar nişte fantezii cu diverşi ochi. Femeile sunt dincolo de o definiţie iar ăla care le-o ştampilează pe coapsa stângă a creierului sau direct în inima de dincolo de sutien poate că face asta pentru că nu le înţelege. Nici eu nu le înţeleg, dar încerc să mă înţeleg cu ele.

4. Doamna D: Cum vedea verbiaj lumea pe la 6-7 ani?

- Plină de mister era pentru mine. Cu oglinda pusă pe limba pantofului, iscodeam sub rochiţele fetelor lucruri neîntâmplate încă. La 6-7 ani cuceream universul din cartier cu o mitralieră Kalaşnikov, de jucărie, călare pe o basculantă. Ce ştiam eu despre lume? M-aş hazarda să îmi amintesc ceva ce nu-mi amintesc.

5. Doamna D: Care a fost prima carte citită din scoarţă în scoarţă de verbiaj cel mic şi cam ce impresii i-a lăsat?

- Îmi amintesc de o serie de poveşti ruseşti, „Noi şi puii animalelor”, cu Ciubarîi, căluţul, o vulpe, o pisică, un câine, o carte care m-a făcut să iubesc tare mult animalele. Aş recomanda-o oricărui părinte de copil. La povestea lui Ciubarîi am şi plâns, mi se pare că l-au împuşcat, se chinuise să urce în miez de iarnă un deal îngheţat, trăgând o căruţă după el, ca să salveze nişte oameni, căzuse şi pare-mi-se, se îmbolnăvise.

6. Doamna D: Când a devenit verbiaj conştient de povara podoabelor dumisale?

- Asta e o exagerare. Nu ştiu despre ce vorbeşti. Bineînţeles, îmi recunosc câteodată spiritul ludic în oglindă când mă bărbieresc dimineaţa, dar nici chiar aşa. Îmi place să mă joc, atâta tot. Într-o zi, mama a intrat peste mine în cameră, aveam 7-8 ani şi m-a găsit nefăcând nimic, stăteam singur, ghemuit pe covor. Şi m-a întrebat: „Ce faci, Dănuţ?” Iar eu i-am răspuns: „Nimic, mă jucam şi eu în mintea mea”. Nu aveam prea multe jucării, aşa că mi le inventam în cap şi le foloseam închizând ochii. Cred că de acolo mi s-a tras.

7. Doamna D: Şi-a dorit vreodată verbiaj să devină aviator?

- Aviator nu şi-a dorit să fie, ci un fel de om care să aibă legătură cu binele.

8. Doamna D: Dar scriitor de renume precum Truman Capote?

- Îmi amintesc că şi pe Capote l-ai întrebat cândva dacă şi-a dorit să fie un scriitor de renume, ca verbiaj, şi el ţi-a răspuns că şi pe verbiaj l-ai întrebat dacă şi-a dorit să ajungă un scriitor de renume, precum Capote. Nu, nu mi-am dorit. Dar au existat momente în care, citind poezii sau romane mi-am spus că aş fi vrut să le fi scris eu: mă refer la „Conjuraţia imbecililor”, de John Kennedy Toole (cu care l-am stresat destul pe Panta), „Quo Vadis“ ,„Anna Karenina“, „Nuntă în cer“, a lui Eliade sau chiar „La Medeleni“. Sau Sorescu sau Nichita sau Dinescu. Şi am fost mereu invidios pe oamenii care au citit mult, pe Eliade, care zicea „În bibliotecă nu mai eram eu. Era cineva care citea” sau pe Giovanni Papini.

9. Robin: Te iubeşti, te urăşti sau îţi eşti indiferent? Mai pe scurt, ce relaţie ai cu persoana ta? :)

- M-am iubit mult la viaţa mea, până mi-am găsit şi eu o fată. În prezent mă simt bine în propria piele. La 29 de ani cred că sunt mai matur ca oricând, îmi cunosc limitele, prefăcătoriile, ifosele, toanele, numărul de la pantof, combinaţia de trei X şi un L de la prezervative, ştiu să fac o fată să-mi strige numele (pe asistenta care cercetează coada de la dentist, atunci când trebuie să intru la programare) şi multe altele care au legătură cu un „mine” pe care îl tolerez până la un punct la care chiar ne şi distrăm împreună. Îmi sunt indiferent doar când trebuie să fac ceva ce nu-mi place, adică să dau cu aspiratorul. Atunci mă dedublez, jumate mă duc să beau un nescafe frape lângă o piscină şi jumate îl pun pe ăla cu care nu mă identific să insiste cu periuţa la petele de prin colţuri.

10. Ioana: Colecţionezi (ai colecţionat) ceva?

- Acum mulţi ani am strâns abţibilde din seria „Garbage Pail Kids”, cu monştri foarte simpatici (imagini sadic-haioase ataşate la gume. Făceam schimb cu alţi copii).

11. Ioana: Eşti diurn sau nocturn?

- Nocturn. Aş putea să stau nopţi întregi nedormit pe pernă fără să am nevoie să închid vreun ochi. Sunt mai cam(pian) la nesomn decât toată echipa de nocturne ale lui Chopin.

12. Ioana: Îţi place nasul tău?

- N-am nici o problemă cu el, deşi am o deviaţie de sept de toată frumuseţea. Sunt un Cyrano rămas la stadiul de bebeluş, deci am ceva nas.

13. Ioana: Când erai mic aveai prieten(i) imaginar(i)?

- Cred că aveam, dar nu mi-i amintesc pe nume. Era unul care m-a sfătuit odată să bag un arc în priză, să dau foc la covor şi la propriii pantaloni apoi să o iau la nesănătoasa prin casă, ca să sting incendiul prin puterea fugii. Cu aşa prieteni, mai bine aveam duşmani imaginari.

14. Ioana: Vorbeşti singur?

- Nu. Dar sforăi singur, neajutat de nimeni. Dacă ar exista un translator pentru sforăit probabil ar putea înregistra lucruri interesante, noi formule matematice sau limbi străvechi, camuflate nazal. Sunt momente în care mă ciondănesc cu o gură de aer, strig la ea şi n-o las să-mi intre în plămâni. Îmi prevăd un sfârşit stins într-un horcăit dulce.

15. Petisa: Roşu, alb sau negru?

- Lenjerie albă, curată, îmbătătoare, dero-surfizată, să o atingi cu buricele pe care le ai la îndemână, ale degetelor, ale burţii, să îţi afunzi capul în ea, s-o dezmierzi cu nasul, s-o mângâi cu obrazul. La lenjerie de pat mă refeream.

16. Anadana: Tu, verbiaj, ce întrebare ţi-ai pune într-un interviu cu tine?

- „verbiaj, care este cel mai neimportant lucru din viaţa ta“?

17. Florentina: Aş vrea să ştiu, deci, care e întrebarea la care nu ţi-ai dori niciodată să răspunzi. Întrebarea pe care ai vrea să o omitem, să o uităm, să nu o verbalizăm.

- Nu exagerez, la întrebarea asta m-am gândit vreo juma de oră. E cea mai grea din tot interviul, cea mai nenorocită, cea mai anevoioasă, lugubră, amuzantă şi serioasă, nebunească nici nu-mi mai vin în minte alte adjective. Şi uite ce întrebare am găsit: „Dane, tu de ce vrei să intri în Rai?”

18. Shalimar: Ce vrei să te faci când vei fi mare?

- 1. Subaltern. 2. Scriitor pe cruci, pensionar. (adică să am cumul de funcţii).

Următoarea clipă de linişte vă este oferită

de Eirik Solheim.



Interviu cu mine.

Dacă vreţi să aflaţi lucruri vechi despre mine, acum este momentul.

Aştept ca zece dintre voi să-mi pună, fiecare, câte o întrebare. Şi eu voi răspunde, în ordine deloc aleatorie. Cea mai bună întrebare nu va fi premiată.

Am văzut lumea prin ochii unei muşte drogate.

într-o zi amabilă, când universul s-a dat cu capul de toţi pereţii
o muscă a făcut infarct în zbor şi în acelaşi timp caca pe ea şi pe vecinul uman de mai jos, care cu umerii lui laţi a absorbit şocul murdar
s-a dovedit că musca supsese sângele unui alcoolic, la petrecerea de revelion

la o ceartă amoroasă între muşte, una îi spusese celeilalte: sugi!
şi asta se bucurase, sprintând aerian către cea mai apropiată venă

musca înaintează febril, se aranjează puţin într-un pahar, ca să arate bine la întâlnirea cu vena
se duce direct la bar, cere un Bloody Mary şi i se spune că nu mai au, că pe victimă îl cheamă Ion
se mulţumeşte şi cu un John Collins
oarecum abţiguită se împleticeşte pofticioasă pe începutul unei tâmple
dă o limbă de probă, la un pas de fatalitate
îşi afundă trompa învelindu-se cu un perciune

şi începe, tată, euforia
trecând razant printre picioarele unei secunde,
insecta se târăşte printre propriile amintiri
ea mică, jucându-se cu puţa din ţărână a unui puştiulică
ea adolescentă, ascultând Kings of Leon în membrana unei căşti
ea, în noaptea nunţii, extaziată în aburul unei ferestre

şi acum se prăbuşeşte în gol, cu miliarde de kilometri pe oră
sperând, cu ultimele sclipiri de luciditate
să se reîncarneze într-un budist.

uite-aşa vedea ea înainte de năpastă!


Un om de nimic, care se gândeşte numai la sex.

când scrii despre nimic, nimicul se transformă în ceva
în nimic bun, de exemplu

iau nimicul în doze mari, ca pe pastile, câte trei pe zi, cu apă şi tot nu se duce
îmi rămâne în gât

dar nimicul are şi o ipostază tandru-pozitivă
când apare în expresia “n-are nimic pe ea”

îmi place cum nimicul îmbracă o femeie
i se aşază pe forme, ispiteşte privirea

şi atunci (mamă ce o s-o nimicesc)
mă umflu-n pene sub izmene (cu gaură strategică, în caz de ceva)

iată că am resuscitat chiar şi nimicul; pe când partea a III-a?

Pi_ _a.

De la cascada de făină care mi s-a prăvălit în gâtlej, recte chec, am ajuns direct în vârful unui munte de carne, ştiu că nu mai sună la fel de sexy precum suna atunci când îmi era foame, dar tulburătoarele fapte aievea s-au întâmplat.

Era aproximativ 23.35 când piţa boiul mi-a răsărit la uşă exact ca în filmele cu mormoni şi mi-a livrat ceea ce a început să se transforme pe măsură ce se mânca, într-un coşmar picant: o Carnivoră mare.

Sau cum zicea prietenul Ignatius J. Reilly, "o pizza mare şi unsuroasă ca subsuorile transpirate".

Mă simt mai greu ca un fulg aterizat pe un excavator care tocmai mi-a trecut cu şenila peste picior.

Chec this out.

Întors la serviciu, am sărbătorit mâncând o gură de chec, l-am muşcat până i-a plesnit buza de cacao
am mânjit un vârf de cuţit de apă pe o felie de limbă
am ascultat nişte muzică bună, vreo 30 de melodii
şi în această monumentală clipă în care scriu
aştept la o coadă de oameni să mai muncesc un pic
mi-o luară alţii înainte, neisprăviţii.

despre asta vorbeam.


James - Bubbles

De sub apă adunate.







foto Alessandro Catuogno, care are mai multe aici.

şi una scurtă, de doar 48 de secunde.



Coldplay - Postcards From Far Away

Happy New Ear.



Apropo de ce zicea Djer (care ne ura Happy New Eargasm).

imaginea de mai sus e un trucaj plai cu boi.

revistă în care am mai găsit câteva vorbe sprinţare.

Alex Ştefănescu: „Vreau să răspândesc zvonul că Elodia e îngropată în grădină la mine, ca să vină poliţia şi să-mi sape grădina”.

E-mail Brumaru: „Poşta vine mâncând”.

Foca Bloos: când era mică a avut probleme psihice. Auzea foci noaptea vorbind în limbajul morse.

Generalul Degeratu: „Omul cât trăieşte îngheaţă”.

Anunţuri
2008, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, mari reduceri de personal.
Firmă de consultanţă financiară, angajăm şomer cu experienţă.

Negrul redacţiei: Gigi Becali, care a spus că fără ajutorul lui Dumnezeu n-ar fi putut să dărâme biserica pe care a construit-o cu ajutorul Maicii Domnului.

şi din nou Alex Ştefănescu scrie un superb poem despre iubirea la maturitate (moment de tandreţe conjugală).

Fie ca

10!
9
8
7
6
5
4
3
2
1
parter.

Să vă fie anul ca piesa asta. Nu ştiu ce zice dar nu sună rău deloc.



E.S. Posthumus - Isunova

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template