vineri, octombrie 24, 2008

Un domn faceţios.

Se strecoară abil şi gurmand printre rafturi. Îmi atrag atenţia mersul lui alb, prestanţa riguroasă, mâinile îngrijite, ascunse sub o bucată de brânză, sacoul de catifea, părul ordonat şi zâmbetul lui firesc, involuntar, surprins de ochii unei femei de 45+. God! Aşa mi-aş dori să arăt/să mă port/să exist şi eu, peste exact 25 de ani. Pare a fi rodul ajuns la maturitate al unei aventuri de-o noapte pe filiera Pierce Brosnan-Isabelle Adjani.

Cinci secunde mai târziu, bărbatul ajunge la doi paşi distanţă de mine de parcă ar vrea să-mi spună ceva. Probabil are poftă să negociem amical ultima casoletă de pulpe dezosate de pui.

Ceva îl întrerupe, întorcându-l pe călcâie. Scotoceşte în buzunarul de la piept şi scoate telefonul mobil. Intuiesc un “Ce faci, unde eşti?”, în receptorul celălalt.

Bărbatul tace. Abia aştept să-i aud şi glasul, să aflu întregul, pentru că întotdeauna o voce şi aplecările ei sonore îţi spun multe despre inteligenţa unui om.

- Ce faci? vine, după o pauză, întrebarea.
- Dau la buci.

Da, a vorbit, iscodind cu un colţ de privire ca răspunsul să nu-i fie interceptat de vreo prezenţă.
Îmi ascund ochii între două bare din codul pulpelor de pui şi-mi repoziţionez urechea.

- Poftim? (intuiesc o altă întrebare neauzită).
Bărbatul nu mai ezită, şi izbucneşte lămuritor.
- Ce dracu’ să fac, dau la buci.

13 comentarii:

pantacruel spunea...

verbiaj,
nenea asta o fi primul exemplar dintr-o noua specie periculoasa pe cale de aparitie in titan! si anume supermaket-pedo-necro-filul. in traducere aproximativa iubitorul de buci de pui dezosati :)

Unknown spunea...

E simplu. Barbat frumos fiind are si el o onoare de aparat. Cum ar fi fost sa spuna ca e la cumparaturi la 3 pasi de Verbiaj(pe care nici macar nu-l cunostea)

verbiaj. spunea...

bine macar ca n-am intrat in gura lui.

Anonim spunea...

Tu ce faceai acolo, Verbiaj?

verbiaj. spunea...

unde

alexedi spunea...

minunat.

Anonim spunea...

La magazin.

innuenda spunea...

:)))Foarte tare, frate verbiaj!
Câţi dintre noi nu am avut astfel de aşteptări traumatizate?! Dar tot nu ne învăţăm minte! Cred că suntem setaţi să judecăm după aparenţe.

Şi dacă tot am rămas la aparenţe, să ştii că m-ai pus pe gânduri cu acel "întotdeauna o voce şi aplecările ei sonore îţi spun multe despre inteligenţa unui om". Şi mă gândesc că, dacă-i pe-aşa, trebuie că ai o voce cavernoasă!:D

Florentina spunea...

Mama, mamitzica, ce chestie, ce contrast :) Asta imi aminteste de un prof de-al meu care in facultate ne invata sa construim contraste din astea, in scris, ca sa obtinem efecte umoristice, gen: "Era un tip sensibil, citea carti, vorbea frumos cu damele... pe scurt, era un prost" :) Creezi o asteptare si dupa aia, dai o bomba. Dar nici chiar profu' de care zic nu cred c-ar fi putut sa construiasca un contrast cum e asta redat de tine aici. Care mai e si autentic, Dumnezeule...

Anonim spunea...

robin:

Nu te-ai gindit ca poate e un gigolo fugit de la "slujba" ca sa-si faca cumparaturile?Poate la telefon era matroana sau "pestele". :))

verbiaj. spunea...

g - eram la billa, imi cumparam o buciarda, fac niste renovari.

sora i - nu stiu cum am vocea ca eu ma aud in cap nu stiu cum ma auzi tu pe internet.

f - aia cu tipul sensibil mi se potriveste mie.

r - probabil ca il trimisese sa ia niste nuci.

Florentina spunea...

:)) e pe naiba, cum sa ti se potriveasca? :)

innuenda spunea...

verbiaj, important este că avem aceeaşi cutie de rezonanţă!:)