16. Astăzi m-am uitat sub o fustă.

Filmul evenimentului.
Am văzut-o.
M-am lăsat purtat de primul impuls
şi ea m-a răsplătit din plin.
o, tu, stea strălucitoare, mi-ai furat privirea.






apoi am băut o ciorbă împreună
cu două perişoare şi-un ardei iute
şi smântână, din ceaşca de cafea.
foto: je.

15. Offfff.

aky: tu oftezi vreodată?
aky: :)
verbiaj: mai mult în mine, fizic mai puţin
aky: eh
aky: data viitoare când mai oftezi
aky: să-ţi apară în minte ce mi-a zis mie cineva acu multă vreme, când am zis "off..." pe mess
aky: "on"
aky: :)
verbiaj: cine ţi-a zis
aky: o cunoştinţă. am oftat, şi a zis - nu off, ci on.

14. Nebunie în obsesia măririi, a gloriei, a grandorii.

În clasa I m-am îndrăgostit lulea de nişte ciorăpei albi trei sferturi, care se continuau cu un genunchi julit, un sarafan cu picăţele şi un zâmbet strâmb, al naibii de inteligent. Doamna învăţătoare mă pusese în prima bancă, lângă de cea mai frumoasă fată din clasă. Nu mai ştiu cum o chema, dar ştiu cum mă striga: "scumpule!" Scumpule în jos, scumpule în sus, scumpule, ce bastonaş frumos ai (în caiet), scumpule, adio! Pentru că a plecat în al doilea trimestru, la altă şcoală.

Am fost redistribuit imediat lângă un urecheat neinteresant. Şi de atunci am avut parte în prima bancă, a doua, a noua, la perete, la margine, la mijloc sau pe unde mai migram de tot felul de colegi anoşti, eufemistic spus prostuţi, cu bube sau chiar cu păduchi.

Visam, ca oricare dintre noi, să stau lângă tipi mişto, guralivi, bufoni sau simpatici, şmecheri şi frumoşi, care să mă recomande, prin asociere, ca pe o posibilă partidă bună în faţa colegelor. Am aşteptat destul până când mi s-a împlinit visul.

Da, am reuşit să îl am coleg pe cel mai tare, cel mai apetisant, cel mai sclipitor şi miştocar coleg din clasă. În trimestrul doi din clasa a şaptea am rămas singur în bancă.

Later edit.
Între timp, gagica mea din tinereţe cred că a crescut şi arată aşa şi



ascultă piesa asta.


Brazzaville - Star Called Sun

13. Turcul de la colţ îţi oferă un viol culinar ca la carte.

evident, după marţi urmează luni, tocmai te-ai dezmeticit după o noapte albă în care ai făcut sex deloc, de două ori la rând
încerci să te reinventezi, să-ţi speli maşina, să te tunzi
te pregăteşti pentru un eşec

îţi îmbraci stomacul în rochie de mireasă
ai întâlnire cu o shaorma care o are mare
o escaladezi cu molarii ca pe muntele everest

şi de la înălţimea dulce a unui Chokotoff te amăgeşti că viaţa e frumoasă
când te fapt chiar e.



Sigur Ros - Vaka

12. Ars poetica.

Nu am fost vreodată un mare devorator de poezie, dar m-a fascinat întotdeauna poezia din proză. Un text al lui Nichita Stănescu nu încetează nici acum să mă fascineze. L-am descoperit întâmplător, la 12 ani după prima lectură.

"Mi-aduc aminte că mama mea tocmai făcea nişte bulion într-un cazan mare de tuci pe care mai înainte nişte ţigani scumpi care veniseră la noi pe stradă îl cositoriseră folosind taina ţipirigului, un fel de chimicală stranie, de epocă şi migratoare. Mi-aduc aminte că i-am zis mamei că de ce scoate miezul bun şi verzuliu al roşiilor şi răcoros şi sâmburos şi că de ce tocmai pe el, care este atât de bun, îl azvârle când face bulion.

Mama a catadicsit să se uite la mine mirată, asta mai la începutul secundei, deodată, cu ochii ei albaştri, cu sperietură, mi-a zis:

- Dacă te prind că eşti poet, te rup în patru bucăţi şi te dau la câine de mâncare şi la găini şi ce mai rămâne din tine dau la cerşetori.

- Mamă, i-am zis, ce e aia un poet?

- Un poet, mi-a răspuns mama, roşie pe mâini de roşii, ca de un sâmbure pe care l-ar fi avut stepa, de l-ar fi avut, mama mi-a spus: Un poet este singurul copil pe care nu şi-l doreşte să şi-l nască o mamă şi nici măcar acea mamă care din suferinţă ar vrea să-şi blesteme zilele.

- Chiar da?, am întrebat-o eu, speriat c-ar putea să fie vorba despre mine, iar nu despre altcineva.

- Chiar da, mi-a răspuns mama, îţi spun eu că aşa este, mi-a răspuns ea. Chiar da, mi-a răspuns mama, că poeţii sunt liberi de parc-ar fi stelele cerului, că dac-ar fi să-i luăm în serios s-ar dubla natura.

- Care natură, mamă?

- Natura lucrurilor, mi-a răspuns prinţesa".

11. Aseară.

o cineva, lăsată uşor pe marginea patului
cearşaful o întâlneşte şi îi confiscă tot, greutatea şi parfumul
îi agaţă cerceii
îi bea mototolit transpiraţia
se imprimă de oja ei
o scapă printre degete
plapuma îi ascunde râsul
şi ascultând o melodie care ţine trei minute
cum poţi să descrii zgomotul unei tăceri?
Gâtul meu are o venă pe care mi-a respirat aseară o femeie fericită.



Kings of Leon - Sex on Fire

10. Gagici.

Stai pe o bordură şi vezi un dessous, îţi imaginezi cum ar fi să, cum ar fi să fii în, cum ar fi să fii peste, între, dincolo şi înapoi. Şi ai doar 14 ani sau 16, sau ceva pe aproape.

Stai rezemat de o balustradă. Şi în priviri îţi alunecă o rochie, indecent de lungă, care îţi pune la muncă imaginaţia. Şi din tine începe să crească, pe asfalt, o umbră.






foto: paolo santambrogio.

9. Divagaţii şi lenjerie intimă.

în amurgul paralizat al cuvintelor
o memorie fără nuanţă şi fără ritm
o armonie nedisimulată a durerii
o frică năbădăioasă, o frică robustă, o frică grea
şi o femeie absurdă, fără chiloţi pe ea.



8. Sex pe imprimantă.

Dialoguri suprarealiste la TVR, cu gracila Alina Plugaru, omniscientul Mădălin Voicu şi matusalemica Marina Almăşan, azi pe la prânz, pe o temă lascivă: "Suntem o naţiune obsedată de sex?"

Da!, şi-au zis teveriştii. Gata, rupem orice audienţă. Vorbim despre copulaţia redundantă a poporului român, dar nu o facem ca tabloidele, noi suntem profesionişti, chemăm specialişti. Şi au invitat-o pe Alina Plugaru să ne lămurească oral şi pe Marina Almăşan să creeze foarte mult mister în jurul subiectului, băgându-ne în ceaţă. O emisiune ca asta are buget de vreo 10.000 de euro.

Şi iată ce au făcut de banii ăştia.

Marina: "Am o singură nelămurire şi o să rog steady-cam-ul să vină să mă ajute aici".
Alina: "Oh, shit!"

Marina: "E o fotografie a Alinei, bine, o s-o arăt la distanţă, chiar dacă nu este voie, chiar dacă am atenţionat publicul, dar mi-a atras atenţia titlul: «Îmi place să fac sex pe imprimantă» Deci... Da?"

Alina: "Da"
Marina: "Pe imprimanta de calculator?"

Alina: "Da".
Marina: Pe imprimanta de calculator... În general ai observat tu o oarecare apetenţă a publicului pentru genul ăsta de articole?

Alina:
"Sexul vinde întotdeauna. Ce-i frumos, şi lui Dumnezeu îi place, până la urmă, şi o femeie dezbrăcată cred că vinde întotdeauna. Foarte mulţi români mă întreabă despre sex, despre probleme ginecologice, să zic aşa, şi, nu ştiu, le răspund".

Aşadar, a reuşit să ajungă să se dea pe brazdă la TVR până şi Plugaru; să ne molipsească de bolile ei onirice; să se plimbe îmbrăcată până-n gât (i s-o fi cerut decenţă) pe platoul cu chiftele expirate (Mădălin Voicu a subliniat, cu acribie, că este o diferenţă între a face sex şi a face dragoste). Totul s-a încheiat cu o piesă de Daniel Iancu, aplaudată ritualic de babe impudice şi pensionari horny.

Acesta este decupajul video realizat de administratorii site-ului tvr.
Şi spumosul text de promovare:

Suntem înconjuraţi de o adevărată "cultură a sexului". În acest context, apare firesc, întrebarea - "Suntem o naţiune obsedată de sex?"

Au încercat să răspundă la această întrebare invitaţii Marinei Almăşan în emisiunea "Ne vedem la TVR". Astfel, vedeta porno Alina Plugaru ne împărtăşeşte din experienţa ei de "sex expertă", ziarista Anne Jugănaru vine cu punctul de vedere al cadrului didactic, Mădălin Voicu face distincţia între "dragoste" şi "sex", iar Daniel Iancu ne cântă despre... "gelofilie". Vă întrebaţi ce este "gelofilia"? Urmăriţi materialul video.

7. Femeilor le plac nesimţiţii.

Mă îndrept spre parcul Titanii, având de îndeplinit nişte sarcini părinteşti.

În staţia de la Policlinică, pe o băncuţă, două personaje: o doamnă îmbărbătată un pic de o mustaţă şi un domn cu cioc.

Las căruciorul pe liber şi mă las furat de peisajul mâinii azvârlite de domn pe sânul din mijloc spre jos al femeii.
Personajele au cam 47 de ani, el poartă pe sine un sacou sprijinit de o cămaşă, ea e îmbrăcată în fustă, dres cu păr (discret neepilată), cămaşă albă, ca de ieşit în oraş. Curăţei, aş zice.

Sunt cu soţia, care-mi dă un cot bulversant în coasta lui Adam (nu a mea) şi îmi atrage atenţia printre dinţi că asistăm la o hărţuire sexuală în direct, în aer liber, în staţie, în anii 2008, care par a nu fi de acord cu emanciparea femeii.

Mă uit mai atent. Într-adevăr, domnul i-a luat straşnic în mână sânul femeii şi îl fixează între degete ca pe o bilă de bowling. Mă opresc în dreptul lor şi simulez o încruntare. Tipul mă observă după ce deja coborâse mâna dintre sâni spre între picioarele doamnei.

Îmi dreg vocea şi intervin:

- Doamnă, s-a întâmplat ceva? Vă agresează?
- Nuuu, murmură ea.
- Sunteţi împreună, îl cunoaşteţi? Că...
- Da, suntem împreună, mă întrerupe.
- Dar nu vă deranjează ce vă face? V-a pus mâna...
- Aaa, nu... Aşa ne mai certăm noi.

Mă întorc ameninţător spre el. Observ că e beat.

- Dar să ştiţi că nu e frumos ce faceţi.
- Da, ştiu..., răspunde masculul.

Plecăm uitându-ne înapoi. Zărim în urmă o femeie excitat-ruşinată, care urcă în autobuz alături de bărbatul pe care se pare că încă îl mai iubeşte.

6. Faptul că scriu mult este o aparenţă.

Nu e aşa. De fapt, aşa e. Deoarece am rămas în urmă cu postările o să bag mai multe ca să nu zică lumea că am fost leneş (şi la arhivă vreau neapărat să se consemneze. neapărat). Probabil că în următoarele zile o să scriu o serie amplă de tâmpenii de care sper să ne bucurăm împreună.

Angajament dintr-o idee care mi-a venit chiar acum.
Cele mai multe însemnări pe care le-am scris într-o lună au fost 42.
Dar în luna octombrie a acestui an am debutat cu prima însemnare pe 23, deci record negativ.
Am publicat până acum 5 şi cu asta 6.

Declanşez adevărata verbiajizare a blogului!
Voi încerca să ajung la cifra de 100 de însemnări până pe 31 octombrie (ora 23.59).
Deci 94 deîmpărţit la una, două, şapte, deci 94:7 egal cu staţi să iau calculatorul egal cu 13,4 însemnări pe zi.

Adică trebuie să scriu 13,4 însemnări pe zi ca să ajung la 100 la finalul lunii.

Bineînţeles că nu promit, e aproape imposibil, probabil că mă voi opri pe la vreo 11 cu totul.

Aşadar, iată un alt proiect personal care nu va duce nicăieri.
Deja notez această însemnare cu un număr de ordine - 6 ( şi voi numerota până la 100).

Prima însemnare din "Proiectul 100" e programată să apară pe blog sâmbătă, 25 octombrie, la ora 12.00 PM.

Şi probabil că după acest efort pantagruelic mă voi răsplăti cu vreo lună de pauză.

Am şi sondaj în dreapta.

7.45.

Ştiu deja din seara asta ce se va întâmpla mâine dimineaţă.

Dansul adormit al rujului pe buze. Iubita mea mă va ruga cu ochii închişi să stau o oră cu cealaltă iubită. Cealaltă iubită nu are toţi dinţii în gură, dar e ok. Compensează prin gingăşie şi un nesătul spirit ludic.

Voi închide evlavios uşa dormitorului ca să protejez câteva secunde de vis şi îmi voi abandona mâna uriaşă în mâna de vată caramelizată a cârlionţatei iubite nr. 2.

Cu trei clipe în urmă mă voi fi aflat captiv printre jucării; apoi cu ea în braţe. O să aprindem pentru a 132-a oară becul de pe hol. Dar, vai! O să smulgă din perete întrerupătorul.

Ce-o să mai râd! Ce-o s-o mai sărut pentru a o sută treiştreia oară pe obrazul stâng şi cauciucat, pe care mi-l va oferi maiestuos!

Planuri de viitor.

Sâmbătă
Duminică
Luni
Marţi
Miercuri
Joi
Vineri
Sâmbătă
Duminică
Luni
Marţi
şi aşa mai departe, cam multe de făcut.

Mezelicuri.

Grecu, Toni, către Tănase, Stelian.

- Ştiţi cum o cheamă pe nevasta lui Florin Salam?
- Nu.
- Salam Victoria.

Un domn faceţios.

Se strecoară abil şi gurmand printre rafturi. Îmi atrag atenţia mersul lui alb, prestanţa riguroasă, mâinile îngrijite, ascunse sub o bucată de brânză, sacoul de catifea, părul ordonat şi zâmbetul lui firesc, involuntar, surprins de ochii unei femei de 45+. God! Aşa mi-aş dori să arăt/să mă port/să exist şi eu, peste exact 25 de ani. Pare a fi rodul ajuns la maturitate al unei aventuri de-o noapte pe filiera Pierce Brosnan-Isabelle Adjani.

Cinci secunde mai târziu, bărbatul ajunge la doi paşi distanţă de mine de parcă ar vrea să-mi spună ceva. Probabil are poftă să negociem amical ultima casoletă de pulpe dezosate de pui.

Ceva îl întrerupe, întorcându-l pe călcâie. Scotoceşte în buzunarul de la piept şi scoate telefonul mobil. Intuiesc un “Ce faci, unde eşti?”, în receptorul celălalt.

Bărbatul tace. Abia aştept să-i aud şi glasul, să aflu întregul, pentru că întotdeauna o voce şi aplecările ei sonore îţi spun multe despre inteligenţa unui om.

- Ce faci? vine, după o pauză, întrebarea.
- Dau la buci.

Da, a vorbit, iscodind cu un colţ de privire ca răspunsul să nu-i fie interceptat de vreo prezenţă.
Îmi ascund ochii între două bare din codul pulpelor de pui şi-mi repoziţionez urechea.

- Poftim? (intuiesc o altă întrebare neauzită).
Bărbatul nu mai ezită, şi izbucneşte lămuritor.
- Ce dracu’ să fac, dau la buci.

Am fost pomenit în context, lângă iubita lui Valentin Stan.

După ce amigo Dedes m-a zărit lipit de numele lui Palahniuk în România liberă, iată că Andrei Pleşu îmi dă lovitura de graţie în Dilema veche şi mă trimite direct în ciorba de pixeli a unui renumit laptop.

Mă înrudeşte deloc onorant cu o adunătură de divagaţii morbide, numită Valentin Stan. Suport ruşinea, mi-o exhibez pe post, în direct şi la o oră de mică audienţă.

„Cultura de Internet ameninţă să devină cultura viitorului. Ea face victime încă de pe băncile şcolii, dar se instalează, vanitos, şi în creiere mai tomnatice, grăbite să vîndă ceea ce n-au cumpărat niciodată.

Îmi pică ochii, din cînd în cînd, pe verbiajul bălţat al unei mici vedete de televiziune, pentru care laptop-ul pare să fie mamă, tată, frate, prieten şi, probabil, iubită. Din instrument util, calculatorul portabil a devenit un substitut de personalitate, o excrescenţă schizoidă care îşi domină utilizatorul.

Omul vrea să epateze, să etaleze cunoştinţe fenomenale, să arate, mă-nţelegi, prostimii cît e de deştept“.

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template