Vă răsfăţ.



Calexico - Victor Jara`s Hands

Vandali.

Nişte huligani, nişte artişti ai străzii, care vandalizează bunuri culturale de larg consum, fără pic de respect faţă de valorile ţării (în cazul ăsta, Lituania). Ziua, doar un desen banal pe perete. Dar noaptea îi pune în attachment o umbră. Şi începi să te miri.



brainstorming inclus.



artistul şi sursa.

Birocraţia oamenilor din birouri.

poanta e la final.

Coşmarul, acest tigru al visului.

strălucitor mărturiseşte Borges: "am simţit şi frică în faţa frumuseţii, citind".

şi din nou, suav şi fundamental:
"eu nu scriu opere de ficţiune, eu inventez fapte".

însăşi văduva maria kodama îşi vorbeşte soţul de bine, îl bârfeşte onorabil: "în fiecare gest exista un echilibru de autoritate şi discreţie, de eficacitate şi bun-simţ".

borges. condamnat la literatură de o vorbă a lui Alfonso Reyes: "publicăm ca să nu corectăm la nesfârşit aceleaşi ciorne".

dacă aş fi fost mircea cărtărescu m-aş fi lăsat de scris după ce l-aş fi citit pe borges.
dar, nu! talentul l-a obligat pe băiatul de cartier din ştefan cel mare să nu se lase mai prejos.
(v)orbitorul s-a încăpăţânat să rostească pe hârtie una dintre cele mai frumoase banalităţi ale limbii române: "ah, mamă, am şoptit în nebunia acelei tăceri".

şi un milion de gloanţe pentru două vorbe.



Kazi Ploae - Freestyle Laser Theme

12.24. e târziu,

mă duc să mă strecor în inima unei femei.

Aşa eram atunci.

Scrijelituri autodepresive în 1998. Aveam 19 ani.

"M-am aglomerat într-o realitate care-mi convine. Părul îmi stă perfect, concupiscenţele sunt dramatice, nopţile sunt pierdute, fetele sunt glorioase, cu glezne filmate în slow motion, ca golurile de pe Maracana".

UPDATE.
Evident, exageram. La 19 ani eram un biet profesoraş de ţară, care frângea inima unei puştoaice de a opta. Cu un cap mai înaltă ca mine.


Effroyables Jardins (Par Lesze Mozdzer) - Zbigniew Preisner


mulţumiri pentru coloana sonoră.

Metalogravuri.

La capătul celălalt al ceştii de ceai sunt eu, cu o gură intensă, predominant lacomă; nasul adumbrit de arome ilegale, demente; măcel de arome în gura lichidă.

La capătul celălalt al mâinii mele drepte eşti tu, prelungită din mine ca un vis scurt şi cuprinzător.

La capătul celălalt al urechii aleargă translucid un vals metalizat.



Metallica - The Day That Never Comes
Death Magnetic, 2008.

O zicere care m-a fascinat.

"Lucrez puternic la prezent pentru ca mâine să am un trecut care să-mi facă plăcere".
Autorul e el.

Un text tare frumos

al lui Panta. Cu inflexiuni vocal-autobiografice á la Cezar Paul-Bădescu, Emil Brumaru, J.D. Salinger, Mircea Eliade şi Cristian Tudor-Ţopescu.

Revigorări intelectuale. Atenţie! 18+

Vă trag spre o lejeritate, vorba lui Pleşu sau spre un tonus sufletesc expansiv, total opus aroganţei de catifea. Diatriba următoare este un panaceu care tratează vulgul de propriile infamii.

Frumosul adormit.

cum deja dormi tu, împleticită-n vise, cearşafuri line şi gânduri păgâne
am ajuns şi eu, tocmai la timp ca să aţipesc strict până dimineaţă
cu mâinile tale albe mă răstorni inegal pe partea cealaltă ca să nu sforăi

te trezeşti înaintea mea ca să pui de cafeaua pe care o asortezi la ceaiul meu
şi eu mă ostenesc iarăşi sublim ca să asist la zâmbetele tale
te rog, apreciază efortul

mă târăsc până la marginea patului ca să-ţi cer ca prin vis doar atât
răsplăteşte-mă cu un dulceag "dragul meu, nu te trezi încă, mai stai cinci minute"
ca să-ţi fiu recunoscător toată viaţa

gata, acum m-am trezit clipind din toate oasele
cum mă îndemni spre gură, geloasă neobosită
ca să uit
că mi-ai ocupat jumatea mea de dulap din baie cu cremele tale, m-ai cotropit, m-ai cucerit cu o baionetă de fard, m-ai redus din lipsă de spaţiu la un gel de duş şi o cremă de ras.



Tori Amos - Rattlesnakes

Loganistu' n-avea nicio vină.

Astăzi circulam neregulamentar pe banda mea, prin spatele stadionului Dinamo (neregulamentar pentru că a sta în coloană înseamnă să fii cel mai prost, din moment ce 90% din coadă o ia pe contrasens pe dublă linie continuă şi îţi ajunge în faţă).

La un moment dat al ambuteiajului, vine un Logan de pe o străduţă laterală din dreapta, îl las să intre, opreşte, se asigură şi vrea să se încadreze ca să schimbe sensul. Din depărtare, la vreo 30 m aluneca agale o ambulanţă cu un mustăcios la volan, fără semnale sonore, fără girofar, fără nimic pus şi când îl vede pe ăla că vrea să se bage calcă de-al dracu pedala şi pune frână bruscă în curul Loganului, la o aruncătură de băţ cât un penis mic.

Loganistu' se pune în mişcare, o dă pe a doua şi îi mulţumeşte ambulitului. Mustăciosu' din ambulanţă, nervos, ca să arate el cine e şefu' apasă iar acceleraţia, pune girofaru şi sirena şi aproape că-l loveşte pe ăsta. Loganistu' se dă smerit la o parte şi lasă bestia cu girofar să treacă. După ce-l depăşeşte pe loganist, ambulangiul opreşte girofarul, sirena, claxonul şi merge mai departe. Deci, cine e mai tare?


logo Ferentari
by mugur grosu, 2007

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template