În nimicnicia lui flagrantă, un angajat al unei companii care mi-a pus termopane în casă şi-n suflet a venit pentru a monta un supliment nutriţional la fereastra mea. O plasă care se hrăneşte cu ţântauri.
Brusc, ceva în această ecuaţie o ia razna.
Chirurgul de geamuri ştia că pentru a face transplantul avea nevoie de fix patru şuruburi. Şi ce face el? Îşi aduce la locul faptei fix patru şuruburi.
În timp ce se efectua incizia, un şurub face un salt mortal, revendicându-şi libertatea.
Cade în gol, de la un etaj foarte superior.
Cinci minute mai târziu putem observa în spatele blocului un meşter salopetar, îmbrăcat gros, în plin soare, năduşit, cu siguranţă vulgar, care caută un şurub; prins între gard şi o vagă senzaţie de transpiraţie, prizonier al propriilor frustrări şi neîmpliniri de ordin profesional.
Nu-l găseşte. Se duce până la magazin să cumpere altul.
2 comentarii:
verbiaj, acest fin (sau nas. sau fin cu nas fin) observator al lumii inconjuratoare a mai patit o boacana. s-a mai ciocnit o data de profesionistii autohtoni (mesteri mari, calfe, zidari si cativa tamplari).
meciul s-a terminat inegal. mesterul l-a persiflat scurt, in prima repriza, dintr-un surub, iar maestrul l-a pocnit peste ochi, in prelungiri, cu doi pumni zdrvaeni de giumbuslucuri literare.
multumesc, viitorule miliardar. dupa ce castiga turcia la europene si te duci sa-ti iei banii de la pariuri sa ma chemi sa-mi dai o vila la cheie ca sa scap de blestemul meseriasilor.
Trimiteți un comentariu