În clipele astea amorţeşti, iar aerul devine mic şi nu-ţi mai intră printre coaste; muşuroaie de licurici ţi se ridică în epidermă, iar Dumnezeu este clar şi ştie că ţi-a fost poftă să rozi ca pe un os, o minune.
Asa sunt multe minuni, probabil - atat de usor ridiculizabile, reductibile la praf prin ironie si neincredere.. in aparenta, cel putin. Poate de-asta diferenta cea mai profunda dintre oameni este intre cei care au ochi, si cei care "vad" imprejur :)
3 comentarii:
fuai dragutu de el.
Asa sunt multe minuni, probabil - atat de usor ridiculizabile, reductibile la praf prin ironie si neincredere.. in aparenta, cel putin. Poate de-asta diferenta cea mai profunda dintre oameni este intre cei care au ochi, si cei care "vad" imprejur :)
Minunat. Mulţumesc pentru momentul ăsta înălţător, verbiaj. Glasul lui îngeresc m-a făcut să-mi aduc aminte cât îmi plac inflexiunile contratenorilor.
Şi dacă îl am azi în blog pe Fernando Lima, cu minunata lui En aranjuez con tu amor, numai tu eşti de vină, să ştii!:)
Trimiteți un comentariu