Trei autografe.

Într-o iarnă aprigă, povestea asta era adevărată.
La fel de reală e şi amintirea care a mai rămas din ea.

Am urcat la etaj, seara. În lift, umbra unui bec.
Pe hol, lumina unui întuneric. Nu ştiam unde stă.
Dar uşa era întredeschisă. Mă aştepta.

Am pătruns în garsonieră uşor şi fără glas; fricos,
să nu cumva să-l tulbur.
Cu ochii închişi, privea clapele pianului.
Cu vocea scăzută mi-a poruncit să mă aşez.
"Eu am ceva de terminat", mi-a spus.

M-am aşezat în picioare, de-a dreapta lui.

Valsul din garsonieră

"Gata! Nu prea am timp acuma să stăm de vorbă,
te-am chemat doar să-ţi spun să vii mâine".
El nu se scuza niciodată. El era aşa cum este.

Schimbasem vreo două metrouri, un autobuz şi un tramvai
ca să ajung până la el.

Prima mea întâlnire cu Johnny Răducanu.
Îngerul în izmene m-a întâmpinat cu un vals cântat la pian.

Mai târziu, când aveam bucuria să-l cunosc, când am băut cu el
prima cafea cu lapte, în garsoniera cu doi chiriaşi, un jazzman şi un pian,
mi-a dăruit chiar şi privilegiul de a-mi zâmbi.
Şi tot cândva, mi-a scris pe cartea lui o dedicaţie pe care n-o voi uita
niciodată:

"Lui D., cu drag. Şi cu mulţumirea că a avut bunăvoinţa de-a fi
lângă mine".

(Andrei Pleşu cântă cu Johnny Răducanu, la Tescani (1989, aprilie, în două
nopţi, Săptămâna Mare - mulţumesc, runbaby)



Cândva, când eram şi mai tânăr

mă aflam la un târg de carte.
Citisem "Politicele" lui Patapievici şi eram
de acord cu anumite chestii din ele. Cu cele pe care le înţelegeam, desigur
(o mare parte din volum a rămas un mister, DEX-ul meu nu era foarte updated).

Dădea autografe, pe cărţile pe care i le cumpărau oamenii. Eu nu puteam spera
la acel volum; simplu student, cu banii drămuiţi pentru covrigi.
Mi-am făcut curaj şi m-am aşezat la coadă. Când mi-a venit rândul am scos
o jumătate de hârtie a4 şi i-am întins-o. În spatele meu, vreo 20 de persoane
mă împungeau cu volumaşele lor virgine.

"Eu nu am bani să vă cumpăr cartea, dar vreau totuşi să-mi faceţi
şi mie o dedicaţie pe această bucăţică de hârtie. Şi vă promit că o să strâng
bani să vă cumpăr cartea", am bolborosit eu.
S-a uitat la mine fără să-mi spună un cuvânt. Mi-a smuls hârtia emoţionată din
mână şi a blagoslovit-o cu o mână de diacritice.
Apoi mi-a aruncat un zâmbet elegant, patapievician, asortat la papion.

"Pentru D. Să îndrăzneşti întotdeauna să ai discernământ".

În zilele noastre. Aseară.

Aseară mi s-a întâmplat şi cea mai dragă dedicaţie pe care am
primit-o în tumultuoasa mea carieră de autografanatic.

"Lui D., cu prietenie. Şi cu bucuria că am cunoscut un om ca el".

Autograf pentru omul din spatele autografului, căruia ştiu că
nu-i plac prea mult înfloriturile de limbaj: "Mulţumesc la fel".

9 predispoziţii la dialog.:

pantacruel spunea...

dragă domnule D,
m-ai lăsat din nou fără vorbe.

blogosfera, din câte ştiu, este printre altele (sau in special) locul unde, la o cafea, parcurgi o seama de insemnari si imparti pe fuga unul, două elogii amicilor.
cu dumneata lucrurile au stat de fiecare dată cu totul altfel.

dacă nu te-aş fi cunoscut vreodată şi tot mi-aş fi oprit respiraţia, măcar pentru o clipă,
ca să-ţi admir strălucirea, să-ţi savurez graţia şi magia şi să-ţi adulmec metafora.
dar uite că te ştiu de undeva, de cândva...

verbiaj. spunea...

draga domnule c., esti dat naibii cand te apuci sa faci complimente :) ma bucur ca te bucur intr-o dimineata insorita cu niste amintiri pe care mi le scot la lumina din zorii unor ceturi. ceea ce mi s-a intamplat este placut si real. noi asa devenim, dupa niste intalniri ca astea.

shalimar spunea...

o desfatare, ca de fiecare data.

pantacruel spunea...

dragă domnule D,
ăsta nu a fost un compliment.
sper să apucăm amândoi ziua aia în care, gârbovit de amintiri, am să mă aşez într-o dimineaţă limpede, la o masă din lemn dulce (de alun), până-n noaptea cea încrustată (cu luceferi) spre a-ţi croşeta din codiţe de cireşe o umilă reverenţă :)

pantacruel spunea...

evident, am glumit :)
aştept ziua în care dumneata ne vei bucura cu o carte cât de mica.
şi cu un autograf, desigur! :)

verbiaj. spunea...

shali, tu incerci din toate puterile sa ma faci sa nu ma mai simt modest. n-o sa reusesti :)

panta, o sa-ti dau un autograf full pe un pachet de carti, cand o sa jucam poker.

runbaby spunea...

lui D., cu drag virtual, ii dau inapoi zambetul pe care mi l-a intins pe toata fata scrierea lui :)

verbiaj. spunea...

zambetul asta o sa fie greu de demachiat diseara, inainte de culcare. sper :)

Florentina spunea...

Pai si aseara de la cine ai primit autograf? Ca de obicei, imi place sa te citesc :)

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template