Taci, zăpadă!

Iarnă feroce, iarnă grea, na că te-am găsit
şi te-am pus pe foc!

Iarnă mândră şi cochetă, îmbrăcată subţire,
ţi s-a făcut şi ţie frig şi te-ai aşezat la gura sobei.

Iarnă albă cu sclipiri de tăcere,
noaptea ţi-a căzut pradă de război.

Cum să te înfruntăm noi?
Bieţi copii, refugiaţi în paturi strâmte,
dormim de-a latul, aliniaţi la apelul somnului ca soldaţii;
strânşi snop, ca nişte surcele, trosnim de râs, pe sub plăpumi.

La lumina scăzută a lămpii sforăie
poveşti spuse pe jumătate.

1 predispoziţii la dialog.:

Aky spunea...

Partea cu pe sub plapumi nu mi-e prea clara.. am apucat sa facem omu' de zapada si sa bem litrii de vin fiert de dupa sapuneala strasnica, opratiune in cadrul careia fiecare boier a fost mitraliat de batalion fara mila dar cu prietenie?

Si mai zici ca n-ai condei frumos. Ba ai, Von Verbiaj.

Copyright © 2008 - verbiaj. - is proudly powered by Blogger
Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template