şi te-am pus pe foc!
Iarnă mândră şi cochetă, îmbrăcată subţire,
ţi s-a făcut şi ţie frig şi te-ai aşezat la gura sobei.
Iarnă albă cu sclipiri de tăcere,
noaptea ţi-a căzut pradă de război.
Cum să te înfruntăm noi?
Bieţi copii, refugiaţi în paturi strâmte,
dormim de-a latul, aliniaţi la apelul somnului ca soldaţii;
strânşi snop, ca nişte surcele, trosnim de râs, pe sub plăpumi.
La lumina scăzută a lămpii sforăie
poveşti spuse pe jumătate.
Un comentariu:
Partea cu pe sub plapumi nu mi-e prea clara.. am apucat sa facem omu' de zapada si sa bem litrii de vin fiert de dupa sapuneala strasnica, opratiune in cadrul careia fiecare boier a fost mitraliat de batalion fara mila dar cu prietenie?
Si mai zici ca n-ai condei frumos. Ba ai, Von Verbiaj.
Trimiteți un comentariu